4 definiții pentru fericăciune
Explicative DEX
fericăciune sf [At: SICRIUL DE AUR (1683) / Pl: nct / E: ferica1 + -ăciune] (Înv) Fericire.
fericăcĭúne f. (V. înfericesc). Vechĭ. Fericire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
FERICĂCIUNE s.f. (Ban., Criș., Trans. SV) Fericire. În toate rudeniile după aceaea scrie fericăciune celora ce pat scîrbe. NT 1648, 308v. Tot omul să viiaze dumnezâiaște de va să moară în fericăciune. SA, 13v. Ferikĕcsune. Gloria. Beatitudo. AC, 339. Acesta iaste cuvîntul depreună a tuturor căzuților afară din fericăciune. PP, 37r: cf. CS, VII; SA, 5v, 26r; VCC, 21; MISC. SEC. XVII, 55r; MS. SEC. XVII. Etimologie: ferica + suf. -ciune. Vezi și ferica, fericat.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fericăciune s.f. (înv.) fericire.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: fericăciune
fericăciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||