opțiuni
  • info
2 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

FERFENIȚIRE, ferfenițiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) ferfeniți și rezultatul ei. – V. ferfeniți.

ferfenițire sf [At: DEX / V: ~țare / Pl: ~ri / E: ferfeniți] (Pfm) Zdrențuire.

FERFENIȚIRE, ferfenițiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) ferfeniți și rezultatul ei; ferfenițit1. – V. ferfeniți.

FERFENIȚA vb. I v. ferfeniți.

FERFENIȚA vb. I v. ferfeniți.

FERFENIȚA vb. I v. ferfeniți.

FERFENIȚI, ferfenițesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop. și fam.) A (se) zdrențui, a (se) sfâșia. [Var.: ferfenița vb. I] – Din ferfeniță.

FERFENIȚI, ferfenițesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop. și fam.) A (se) zdrențui, a (se) sfâșia. [Var.: ferfenița vb. I] – Din ferfeniță.

ferfenița v vz ferfeniți

ferfenițare sf vz ferfenițire

ferfeniți vtr [At: SBIERA, P. 143 / V: ~ța / Pzi: ~țesc / E: ferfeniță] 1-2 (Pfm; d. articole vestimentare, materiale texile etc.) A (se) zdrențui.

FERFENIȚI (-ițesc) vb. tr. și refl. A (se) face ferfeniță, a (se) sdrențui, a (se) rupe în bucăți: au jucat atîta cu dînsa pîn’ ce i s’au ferfenițit hainele SB.; era rupt, ferfenițit, nespălat, ca vai de dînsul VOR..

FERFENIȚI, ferfenițesc, vb. IV. Refl. A se sfîșia, a se zdrențui, a se face bucăți-bucăți. Le-a citit și răscitit pînă li s-au ferfenițit foile. REBREANU, I. 53. I s-au ferfenițit hainele. SBIERA, P. 143. – Variantă: ferfenița, ferfenițez (ARDELEANU, D. 205), vb. I.

A SE FERFENIȚI pers. 3 se ~esc intranz. (despre haine, cărți etc.) A se face ferfeniță; a se rupe în bucăți (prin întrebuințare îndelungată); a se zdrențui. /Din ferfeniță

A FERFENIȚI ~esc tranz. A face să se ferfenițească. /Din ferfeniță

ferfenițésc v. tr. Fam. Fac ferfeniță, rup, sfîșiĭ. – Și -lițésc și -rițésc. Și -țéz.

Ortografice DOOM

ferfenițire (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ferfenițirii; pl. ferfenițiri

ferfenițire (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ferfenițirii; pl. ferfenițiri

ferfenițire s. f., pl. ferfenițiri

ferfeniți (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițesc, 3 sg. ferfenițește, imperf. 1 ferfenițeam; conj. prez. 1 sg. să ferfenițesc, 3 să ferfenițească

ferfeniți (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițesc, imperf. 3 sg. ferfenițea; conj. prez. 3 să ferfenițească

ferfeniți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițesc, imperf. 3 sg. ferfenițea; conj. prez. 3 sg. și pl. ferfenițească

Sinonime

FERFENIȚI vb. v. zdrențui.

FERFENIȚI vb. a (se) hărtăni, a (se) rupe, a (se) sfîșia, a (se) zdrențui, (fam.) a (se) vărzui.

Intrare: ferfenițire
ferfenițire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferfenițire
  • ferfenițirea
plural
  • ferfenițiri
  • ferfenițirile
genitiv-dativ singular
  • ferfenițiri
  • ferfenițirii
plural
  • ferfenițiri
  • ferfenițirilor
vocativ singular —
plural —
ferfenițare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferfenițare
  • ferfenițarea
plural
  • ferfenițări
  • ferfenițările
genitiv-dativ singular
  • ferfenițări
  • ferfenițării
plural
  • ferfenițări
  • ferfenițărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ferfeniți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ferfeniți
  • ferfenițire
  • ferfenițit
  • ferfenițitu‑
  • ferfenițind
  • ferfenițindu‑
 singular plural
  • ferfenițește
  • ferfenițiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ferfenițesc
 (să)
  • ferfenițesc
  • ferfenițeam
  • ferfeniții
  • ferfenițisem
a II-a (tu)
  • ferfenițești
 (să)
  • ferfenițești
  • ferfenițeai
  • ferfenițiși
  • ferfenițiseși
a III-a (el, ea)
  • ferfenițește
 (să)
  • ferfenițească
  • ferfenițea
  • ferfeniți
  • ferfenițise
plural I (noi)
  • ferfenițim
 (să)
  • ferfenițim
  • ferfenițeam
  • ferfenițirăm
  • ferfenițiserăm
  • ferfenițisem
a II-a (voi)
  • ferfenițiți
 (să)
  • ferfenițiți
  • ferfenițeați
  • ferfenițirăți
  • ferfenițiserăți
  • ferfenițiseți
a III-a (ei, ele)
  • ferfenițesc
 (să)
  • ferfenițească
  • ferfenițeau
  • ferfenițiră
  • ferfenițiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ferfenița
  • ferfenițare
  • ferfenițat
  • ferfenițatu‑
  • ferfenițând
  • ferfenițându‑
 singular plural
  • ferfenițează
  • ferfenițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ferfenițez
 (să)
  • ferfenițez
  • ferfenițam
  • ferfenițai
  • ferfenițasem
a II-a (tu)
  • ferfenițezi
 (să)
  • ferfenițezi
  • ferfenițai
  • ferfenițași
  • ferfenițaseși
a III-a (el, ea)
  • ferfenițează
 (să)
  • ferfenițeze
  • ferfenița
  • ferfeniță
  • ferfenițase
plural I (noi)
  • ferfenițăm
 (să)
  • ferfenițăm
  • ferfenițam
  • ferfenițarăm
  • ferfenițaserăm
  • ferfenițasem
a II-a (voi)
  • ferfenițați
 (să)
  • ferfenițați
  • ferfenițați
  • ferfenițarăți
  • ferfenițaserăți
  • ferfenițaseți
a III-a (ei, ele)
  • ferfenițează
 (să)
  • ferfenițeze
  • ferfenițau
  • ferfenițară
  • ferfenițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ferfenițire, ferfenițirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi ferfeniți DEX '98 DEX '09

ferfeniți, ferfenițescverb

  • 1. popular familiar A (se) zdrențui, a (se) sfâșia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sfâșia zdrențui
    • format_quote Le-a citit și răscitit pînă li s-au ferfenițit foile. REBREANU, I. 53. DLRLC
    • format_quote I s-au ferfenițit hainele. SBIERA, P. 143. DLRLC
etimologie:
  • ferfeniță DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.