FERFENIȚÍ, ferfenițesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop. și fam.) A (se) zdrențui, a (se) sfâșia. [Var.: ferfenițá vb. I] – Din ferfeniță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A FERFENIȚÍ ~ésc tranz. A face să se ferfenițească. /Din ferfeniță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE FERFENIȚÍ pers. 3 se ~ésc intranz. (despre haine, cărți etc.) A se face ferfeniță; a se rupe în bucăți (prin întrebuințare îndelungată); a se zdrențui. /Din ferfeniță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FERFENIȚÍ vb. v. zdrențui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ferfenițí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ferfenițeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ferfenițésc v. tr. Fam. Fac ferfeniță, rup, sfîșiĭ. – Și -lițésc și -rițésc. Și -țéz.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink