FENOTÍP s. n. (Biol.) Ansamblu de însușiri și caractere care se manifestă în mod vizibil la un individ și care este determinat de baza ereditară și de condițiile de mediu. – Din fr. phénotype.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FENOTÍP n. biol. Totalitate a particularităților unui individ, care se manifestă în mod vizibil, legate de ereditate și de condițiile de mediu. /<fr. phénotype
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FENOTÍP s.n. (Biol.) 1. Totalitatea însușirilor caracteristice ale unui organism, care s-au format în procesul dezvoltării individuale. 2. Subunitate a speciei care cuprinde populații diferențiate prin particularitățile fenologice. [< fr. phénotype, cf. gr. phainein – a apărea, typos – tip].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FENOTÍP s. n. (biol.) totalitatea însușirilor și caracterelor vizibile ale unui organism, rezultat al interacțiunii dintre genotip și mediu. (< fr. phénotype)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fenotíp s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink