FEMINÍN, -Ă, feminini, -e, adj. De femeie (1), care aparține sau este specific femeilor, privitor la femei; femeiesc, muieresc. ♦ (Despre genul unor părți de vorbire) Care are forma atribuită în gramatică numelor care denumesc ființe de sex femeiesc. – Din fr. féminin, lat. femininus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

FEMINÍN ~ă ( ~i, ~e) 1) Care aparține femeilor; propriu femeilor; femeiesc. 2) gram. Care are formă de gen specifică pentru numele ființelor de sex femeiesc. /<fr. féminin, lat. femininus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FEMINÍN, -Ă adj. De femeie, propriu femeii, femeiesc. ♦ (Despre părți de vorbire) Cu formă specifică numelor care denumesc ființe de sex femeiesc. ♦ (Despre rime) Care rimează pe penultima silabă neaccentuată. [< lat. femininus, cf. fr. féminin].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FEMINÍN, -Ă adj. 1. propriu femeii, femeiesc. ♦ gen ~ (și s. n.) = gen gramatical care cuprinde ființe sau lucruri de sex femeiesc. 2. (despre rime) care rimează pe penultima silabă accentuată. (< fr. féminin, lat. femininus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FEMINÍN adj. femeiesc, (înv. și pop.) muieresc, (înv. și reg.) muieros, (reg.) muieratic. (Un veșmânt ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Feminin ≠ masculin
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

feminín adj. m., pl. feminíni; f. sg. feminínă, pl. feminíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

feminín, -ă adj. (lat. femininus, d. fémina, femeĭe). De femeĭe, femeĭesc. Gram. De genu femeĭesc: cuvînt feminin. S. n., pl. e. Genu feminin. – Și femenin (ca sp. femenino). V. masculin.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink