FEMEIÚȘCĂ, femeiuști s. f. Diminutiv al lui femeie; (admirativ) femeie drăguță, vioaie, plină de temperament; (peior.) femeie rea, ușoară, neserioasă. 2. Femelă. [Pr.: -me-iuș-] – Femeie + suf. -ușcă.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FEMEIÚȘCĂ ~ti f. (diminutiv de la femeie) 1) depr. Femeie cu purtări ușoare. 2) v. FEMELĂ. / femeie + suf. ~ușcă
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FEMEIÚȘCĂ s. 1. (ZOOL.) femelă, (înv. și reg.) muierușă, muierușcă, muieruță. (~ sturzului.) 2. (TEHN.) muierușcă, (reg.) măiuț, mână, scânduriță. (~ la războiul de țesut.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
femeiúșcă, femeiúște, s.f. (pop.) 1. femeie drăguță și vioaie. 2. femeie rea, a dracului; femeie cu purtări rele; muierușcă. 3. bărbat condus de femeie în căsnicie. 4. animal de sex feminin. 5. scândurică cu găurele la războiul de țesut; muierușcă, găurar, găureancă, scânduriță, potiheci, bărbătuș.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
femeiúșcă s. f. (sil. -me-iuș-), g.-d. art. femeiúștei; pl. femeiúște
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
femeĭúșcă f., pl. ște și (vest) șce. Femeĭe mică. Femelă.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink