feméie-obiéct s.f. Femeie redusă la starea de obiect de plăcere ◊ „Bărbatul nu mai e în exclusivitate «acel care alege». Lângă «femeia-obiect», apare «bărbatul-obiect».” Cont. 25 XII 70 p. 6. ◊ „Femeile sunt îmbrăcate, decorate, stilizate de gustul masculin, în vederea consumului masculin, și această situație e acceptată și chiar dorită, nu numai la nivelul femeilor-obiect, dar și la nivelul femeilor emancipate.” Cont. 21 V 71 p. 6; v. și 9 VI 78 p. 9 (din femeie + obiect; cf. fr. femme-objet; DMN, DMC 1965)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink