feméie-copíl s.f. Femeie cu aspect și atitudini de copil ◊ „Câtă sălbatică energie și ce disperată hotărâre în această firavă femeie-copil!” Cont. 24 II 67 p. 4. ◊ „Între 19501970, tot ceea ce ținea de civilizația ochiului a intrat într-un fel sau altul sub magia unui adorabil clișeu: «femeia-copil».” Cont. 26 II 71 p. 7 (din femeie + copil)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink