Din totalul de 88 sunt afișate 20 definiții pentru „femeie”   declinări

FEMÉIE, femei, s. f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. ♦ (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă. [Pr.: -me-ie] – Lat. familia „familie”.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FEMÉIE, femei, s. f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. ♦ (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă. [Pr.: -me-ie] – Lat. familia „familie”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

feméie s. f., art. feméia, g.-d. art. feméii; pl. feméi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FEMÉIE s. 1. (pop.) muiere, nevastă, (fig. și ir.) fustă. (O ~ cu un copil.) 2. femeie de serviciu v. servitoare. 3. femeie de stradă v. prostituată.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FEMÉIE s. v. familie, neam, nevastă, soție, viță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FEMÉIE ~i f. 1) Persoană matură de sex feminin. ◊ ~ în casă femeie angajată, în trecut, pentru treburi gospodărești. 2) pop. Persoană de sex feminin care și-a pierdut fecioria. [Art. femeia; G.-D. femeii; Sil. fe-me-ie] /<lat. familia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FEMÉIE, femei, s, f. 1. (În opoziție cu bărbat) Persoană adultă de sex feminin. Femeia în Republica Populară Pomînă are drepturi egale cu ale bărbatului în toate domeniile vieții economice, politice, de stat și culturale. CONST. R.P.R. 39. Acolo unde-au huzurit tîlharii, – Rîd astăzi voinicește făurarii... Rîd oamenii muncii, Rîd femeile, pruncii. DEȘLIU, G. 38. La fereastră, o femeie cu părul de aur, cu ochii ca florile albas­tre ale cîmpului... rezemată de bara de alamă îl privea cu milă. C. PETRESCU, S. 41. 2. (Spre deosebire de fată) Persoană de sex feminin căsătorită. Achim era-nsurat Cu fata lui Mihai Terinte: Femeie bună și cuminte, Cum alta nu găsești în sat. COȘBUC, P. II 226. 3. (Urmat de determinări în genitiv sau de un ad­jectiv posesiv) Soție, nevastă. Se învinovățea pe el însuși, știind cît e de puțin vrednic de femeia lui care i-a fost totdeauna credincioasă. BUJOR, S. 44. Nu se împlinește bine anul și femeia lui Ipate face un băiet. CREANGĂ, P. 169.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

feméie s. f., art. feméia, g.-d. art. feméii; pl. feméi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

feméie (feméi), s. f.1. (Înv.) Familie. – 2. Nevastă, soție. – 3. Femeie căsătorită. – 4. Persoană de sex feminin. – Var. fomeie, (Mold.) fimeie, (înv.) făme(a)ie. Mr. fumeal’e, megl. fămel’ă, fumel’ă. Lat. fămĭlia (Pușcariu 595; Candrea-Dens., 575; REW 3180; DAR; Wagner, ZRPh., 1921, 586; Rohlfs, Differenzierung, 80), cf. alb. fëmiljë „copil”, v. lomb. fameja, gal., port. femia. Schimbarea semantică apare numai în dacorom.Der. femeiesc, adj. (feminin); femeiește, adv. (ca femeile); femeiet, s. m. (mulțime de femei); femeiușcă, s. f. (muierușcă; femelă a unui animal; regulator de presiune la războiul de țesut de mînă); afemeiat, adj. (muieratic), reproduce fr. effeminé, redus la forma din rom. femeie. Este dublet de la familie.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

femeie f. 1. soața omului; 2. cea care e sau a fost măritată. [Vechiu-rom. fămeaie, familie (ca și în macedo-româna): „să meargă la besearecă cu toată fomeaea” (Legenda Duminecei, 1600) = lat. FAMILIA: în limba modernă s´a restrâns sensul la reprezentantul ei femeiesc].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

feméĭe f., pl. (lat. famĭlia, familie, de unde și dial. fămeĭe, fomeĭe, fimeĭe și fumeĭe. Cp. cu germ. stute, ĭapă, d. vgerm. sluote, herghelie). Sec. 16-17. Familie. Azĭ. Soție, nevastă. Persoană măritată. Ființă de sex opus bărbatuluĭ. Femelă (la animale). V. muĭere.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

femeie sf [At: Cuv. D. BĂTR. II, 52 / P: ~me-ie / V: fămeie, (înv) fămeaie, fom~, fum~, (Mol) fim~ / Pl: femei / E: ml familia „familie”] 1-2 (Înv) Familie (1-2). 3 (Înv) Femeia și copiii unei familii (2). 4 (Înv) Copiii unei familii (2). 5 Neam. 6 (Înv) Seminție (de popoare). 7 Persoană adultă de sex feminin. 8 Persoană de sex feminin căsătorită. 9 (Pop) Soție. 10 (Fig; rar) Bărbat molâu și fricos. 11 (Pop) Săteancă. 12 (Îs) femeie de stradă Prostituată.
Sursa: MDA (2002) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CINSTEA-FEMÉILOR s. v. rușinea-fetei.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FEMEIE PÚBLICĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

feméie-agronóm s.f. Femeie care a îmbrățișat profesia de agronom ◊ „De la femei mergând supuse în spatele bărbatului – la primele femei-agronom. Cont. 21 IX 62 p. 5 (din femeie + agronom)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

feméie-arbítru s.f. (sport) Femeie cu rolul de arbitru într-un meci ◊ „Prima femeie-arbitru din Bundesliga face duș împreună cu colegii din brigadă.” Ev.z. 21 X 95 p. 8 (din femeie + arbitru)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

feméie-artist(ă) s.f. (artă) Femeie care a îmbrățișat profesia de artist (plastic etc.) ◊ „Expoziție a femeilor-artiste. Sc. 9 III 63 p. 4 (din femeie + artist)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

feméie-astronaút(ă) s.f. (astr.) Femeie care a îmbrățișat profesia de astronaut ◊ „Anul viitor N.A.S.A. va recruta primul lot de 43 de femei-astronaute. Dintre acestea se va alege prima echipă care va fi lansată în spațiu în anul 1979.” R.l. 8 XI 76 p. 6 (din femeie + astronaut; cf. fr. femme-cosmonaute; DMN 1967)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

feméie-autoáre s.f. (lit.) Scriitoare ◊ „Cunoscuta scriitoare engleză Agatha Christie, prima femeie-autoare de romane polițiste, și-a marcat evenimentul celei de-a 80-a aniversări a nașterii prin publicarea celei de-a 80-a cărți.” I.B. 16 IX 70 p. 4 (din femeie + autoare; cf. fr. femme-auteur; DMN 1966)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

feméie-aviatór s.f. (av.) Femeie care a îmbrățișat profesia de aviator ◊ „Iar femeile [...] nu-s cu nimic mai prejos decât noi – bărbații – în atâtea și atâtea domenii de activitate umană. Să amintesc de femeile-aviator, de femeile-marinar (ca să mă refer doar la profesiunile ieșite din comun).” I.B. 6 XII 72 p. 3. ◊ „Cine s-ar fi gândit vreodată la femei-aviator, la dulgherițe și frezoare, la textiliste și chiar femei-marinar?” Sc. 6 I 82 p. 1 (din femeie + aviator)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink