FÉLDMAREȘAL, feldmareșali, s. m. Cel mai înalt grad militar în armatele (de uscat ale) unor țări (Germania, Rusia, Anglia etc.); persoană care deține acest grad. [Acc. și: feldmareșál] – Din germ. Feldmarschall, fr. feld-maréchal, rus. fel'dmaršal.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FÉLDMAREȘAL ~i m. (în armatele unor state) Ofițer cu cel mai înalt grad în trupele de uscat. /<germ. Feldmarschall, fr. feld-maréchal
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FÉLDMAREȘAL s.m. Cel mai înalt grad în armatele unor țări (Germania, Austria, Anglia etc.); ofițer care are acest grad. [Cf. germ. Feldmareschall, fr. feldmaréchal].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FÉLDMAREȘAL s. m. cel mai înalt grad în armatele unor țări (Germania, Rusia, Anglia). (< germ. Feldmarschall)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

féldmareșal s. m. (sil. mf. feld-), pl. féldmareșali
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*feldmareșál m., pl. lĭ (germ. feldmarschall). Mareșal, generalisim, în Germania, Austro-Ungaria, Rusia și Anglia.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink