FECUNDÁRE, fecundări, s. f. Acțiunea de a fecunda și rezultatul ei; fecundație, fecundat¹. – V. fecunda.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

FECUNDÁRE s.f. Acțiunea de a fecunda și rezultatul ei; fecundație, fecundat. [< fecunda].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

FECUNDÁRE s. v. fecundație.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

fecundáre s. f., g.-d. art. fecundării; pl. fecundări
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

A FECUNDÁ ~éz tranz. A provoca procesul fecundației; a face să procreeze. /<fr. féconder, lat. fecundare
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

A SE FECUNDÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A provoca apariția unui germen prin unirea a două celule de sex opus (în vederea procreării). /<fr. féconder, lat. fecundare
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

FECUNDÁ vb. I. tr. A provoca fecundație, a pune în stare de procreație. [< lat. fecundare, cf. fr. féconder].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

FECUNDÁ vb. a călca. (Cocoșul ~ găina.)
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

fecundá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fecundeáză
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

OVUL FECUNDÁT s. v. zigot.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink