fecioriță sf [At: CUV. D. BĂTR. II, 145 / V: ~ciur~ (S și: feciurițe), fic~ / Pl: ~țe / E: fecioară + -iță] 1-2 (Înv; șhp) Fetiță (1-2). 3-4 (Șhp) Feciorea (3-4).

†FECIORIȚĂ (pl. -țe) sf. Tr.-Carp. dim. FECIOARĂ.

fecioară [At: MOXA 375/34 / V: (înv) fic~ / Pl: ~re / E: ml fetiola] 1 a Fată care nu a avut niciodată relații sexuale cu un bărbat Si: virgină, (înv) vărgură. 2 sfa (Bis) Maica Domnului. 3 a (Înv; fig) Pur. 4 (Pop; îs) Fată ~ Fată de măritat. 5 sfa (Ast) Constelație zodiacală din regiunea ecuatorială, în care se află Soarele la echinocțiul de toamnă. 6 sf Unul dintre cele douăsprezece semne simbolice ale zodiacului. 7 sf (Bot; șîs iarba ~rei) Feciorică (Herniaria glabra).

feciuriță sf vz fecioriță

ficioriță sf vz fecioriță

fecĭoáră f., pl. e (dim. d. fată, vechĭ feată, saŭ d. lat. fetiola, d. fêta). Virgină. Al șaselea semn al zodiaculuĭ. Sfînta Fecĭoară, Maĭca Domnuluĭ. – În est fi-. Vechĭ fecĭoríță, pl. e, fecĭoară.

+Fecioară (zodie) s. propriu f., g.-d. art. Fecioarei; (nativi din zodia Fecioarei) pl. Fecioare

fecioriță, feciorițe, s.f. (reg.) 1. fată mică; fetiță, feciorea. 2. (înv.) fecioară.

fecioríță, feciorițe, s.f. (înv.) Fetiță: „Era o fată fecioriță de doișpe, paișpe ai” (Bilțiu, 2009: 195). – Din fecioară + suf. -iță.