feștelit¹ sns [At: MDA ms / E: feșteli] 1-4 Feștelire (1-4).

FEȘTELIT, -Ă, feșteliți, -te, adj. (Mold.) Murdărit, mînjit, mîzgălit.

feșteli vtr [At: URICARIUL X, 19/19 / Pzi: ~lesc / E: ns cf mg festeni „a vopsi”, „a zugrăvi”] 1-2 vtr (Reg) A (se) murdări. 3 vt (Fam; îe) A ~ bățul sau briceagul sau mantaua (și eliptic, astăzi) a o ~ A o păți. 4 vt (Fam; îae) A se face de râs. 5 vt (Iuz; îe) A-i ~ iacaua A-i face rău cuiva fără să vrei. 6 vt (Pfm) A ponegri. 7 vr (Mol; d. animale) A elimina materiile fecale. 8 vr (Pfm; d. oameni) A îmbătrâni. 9 vr (Olt; d. plante) A se ofili.

FEȘTELI (-elesc) I. vb. tr. Mold. Bucov. Băn. Olten. A murdări, a terfeli, a mînji: da cum nu! că nu mi-oiu ~ eu mînuțele CRG.; proverb: ai feștelit mantaua (sau iacana), ai pățit-o, ai făcut-o fiartă. II. vb. refl. Mold. Maram. Băn. A se murdări, a se mînji: au călcat cu un picior într’o baligă de vită și s’au feștelit SB. [ung. festeni].

❍FLEȘTERI (-eresc) I. vb. tr. 1 Olten. CIAUȘ. = FEȘTELI ¶ 2 Trans. BOL. A pleoști. II. vb. refl. Trans. BUD. A se veșteji.

FEȘTELI, feștelesc, vb. IV. Tranz. (Mai ales în Mold.) A murdări, a mînji, a mîzgăli. Măgarule, dă-te jos... că-mi feștelești trăsura. HOGAȘ, H. 64. Da cum nu! că nu mi-oi feșteli eu mînuțele! CREANGĂ, P. 292. ◊ Expr. (Familiar) A o feșteli = a face o prostie, a încurca o treabă, a strica lucrurile (v. scrînti); p. ext. a se face de rîs. (Glumeț) A-i feșteli (cuiva) iacaua v. iaca.

A SE FEȘTELI mă ~esc intranz. fam. A se umple de murdărie; a deveni murdar; a se mânji; a se murdări; a se păta; a se mâzgăli. ~ de glod. ◊ A-și ~ obrazul a se face de râs. A o ~ a comite o prostie. /cf. ung. festeni

A FEȘTELI ~esc tranz. A face să se feștelească. /cf. ung. festeni

feștelì v. Mold. a murdări, a mânji. [Din Tr. fești, a văpsi = ung. FESTENI].

feștelésc v. tr. (ung. festeni, a văpsi, a sulemeni. Cp. cu morcĭolesc). Mold. Murdăresc, mînjesc. Fig. A feșteli ĭavaŭa, a face ceva nepermis; a încurca o afacere, a o scrînti. – În Trans. feștesc, văpsesc, mînjesc.

feșteli (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelesc, 3 sg. feștelește, imperf. 1 feșteleam; conj. prez. 1 sg. să feștelesc, 3 să feștelească

feșteli (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelesc, imperf. 3 sg. feștelea; conj. prez. 3 să feștelească

feșteli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelesc, imperf. 3 sg. feștelea; conj. prez. 3 sg. și pl. feștelească

a o feșteli expr. a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs.

a-i feșteli (cuiva) iacaua expr. (pop.) a face de rușine (pe cineva).

FEȘTELIT adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.

feștelit adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS.

FEȘTELI vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

feșteli vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.

FEȘTELI vb. (Mold.) A murdări. Cîți îl vor lua cu mîinile sale, toți să vor feșteli de dînsul. CES 1754, 118^v. Haricliia își ocăra obrazul feșluindu-l cu frecare de pulbere neagră. I, 9^r. Variante: feștelui (I, 9²). Etimologie: feșteală + suf. -i; cf. magh. festeni. Cf. i m a, m î z g ă i, m u r u i.