favoritism sn [At: MAIORESCU, D. IV, 422 / Pl: ~e / E: fr favoritisme] 1 Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri. 2 (Lpl) Favoruri acordate în mod abuziv și nemeritat.

FAVORITISM sbst. 1 Influența, atotputernicia favoriților ¶ 2 Favoare acordată favoriților [fr.].

FAVORITISM, favoritisme, s. n. Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri, de avantaje, din partea unor persoane suspuse, pe baza unor preferințe sau interese personale, familiale etc. Se indignau împotriva actelor de favoritism și imoralitate. PAS, Z. III 273. A venit momentul ca, mai ales în școală... noi romînii să încetăm o dată cu nenorocita sistemă a favoritismului, a îngăduielii, a hatîrului. CARAGIALE, O. II 173.

FAVORITISM s.n. Situație, sistem în care totul se obține prin favoruri și nu prin merite. [Cf. fr. favoritisme].

FAVORITISM s. n. acordare de favoruri, de avantaje nemeritate. (< fr. favoritisme)

FAVORITISM ~e n. Acordare neîntemeiată și abuzivă de favoruri; protecționism. /<fr. favoritisme

favoritism n. influența sau puterea favoriților.

*favoritízm n., pl. e (d. favorit; fr. -tisme). Abuz de favorurĭ, de privilegiĭ.

favoritism s. n., pl. favoritisme

favoritism s. n., pl. favoritisme

favoritism s. n., pl. favoritisme