12 definiții pentru fauna, faună   declinări

FÁUNĂ s. f. Totalitatea speciilor de animale de pe glob, dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică etc. [Pr.: fa-u-] – Din fr. faune.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FÁUNĂ, faune, s. f. Totalitatea speciilor de animale de pe glob, dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică etc. [Pr.: fa-u-] – Din fr. faune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

!fáună (fa-u-) s. f., g.-d. art. fáunei
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FÁUNĂ ~e f. Ansamblu de animale care populează globul sau o regiune determinată; regn animal. [Sil. fa-u-] /<fr. faune
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FÁUNĂ s.f. Totalitatea animalelor dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică. [Pron. fa-u-. / < fr. faune, it. fauna].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FÁUNĂ s. f. 1. totalitatea animalelor dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică etc. 2. (peior.) grup de oameni care frecventează localuri de moravuri ușoare. (< fr. faune)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FÁUNĂ, faune, s. f. Totalitatea speciilor de animale dintr-o anumită regiune (țară, continent etc.) sau dintr-o anumită epocă geologică. Fauna Munților Carpați. Faună alpină. Faună marină.Peste trei sferturi din speciile de animale din fauna lacului Baical se întîlnesc numai aci și nicăieri în altă parte a lumii. BIOLOGIA 137. Fiecare continent sau zonă posedă o faună caracteristică. FAUNA R. P. R. VIII.I 33. Scoici, melci, lipitori și șerpi, întreaga faună fără număr, fiica mîlului primordial, se frămîntă într-o monstruoasă bucurie subt tremurul ploii de primăvară. SADOVEANU, N. F. 74. – Pronunțat: fa-u-.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

fáună s. f. (sil. fa-u-), g.-d. art. fáunei; pl. fáune
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

faună f. 1. totalitatea animalelor unei țări; 2. operă ce conține descrierea lor.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*fáună f., pl. e (d. Fáuna, fiĭca orĭ soția luĭ Fáunus [un rege străvechĭ în Lațiŭ], care ĭ-a învățat pe Romanĭ agricultura și a fost adorat după moarte ca zeŭ de pădure și de cîmp. Faunĭ s´aŭ numit pe urmă o mulțime de zeĭ cîmpeneștĭ păroșĭ și cu picĭoare de țap). Totalitatea animalelor uneĭ țărĭ, uneĭ regiunĭ. Carte care tratează despre aceste animale. V. floră.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Fauna, în mitologia romană, soția (fiica sau sora) zeului Faunus și mama regelui Latinus. Era identificată cu Bona Dea (v. și Bona Dea).
Sursa: Mitologic (1969) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

fáună s.f. 1 Totalitatea speciilor de animale dintr-o regiune, de pe glob, dintr-o epocă geologică etc. ◊ Faună freatică v. freatic. 2 Fig. (peior.) Grup uman tipic pentru un anumit loc. • sil. fa-u-. pl. -e. / <fr. faune. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)
Sursa: Neoficial | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink