FATÍDIC, -Ă, fatidici, -ce, adj. (Livr.) Hotărât de soartă; profetic; p. ext. aducător de nenorocire. – Din fr. fatidique, lat. fatidicus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

FATÍDIC ~că (~ci, ~ce) livr. 1) Care denotă o intervenție a destinului; fixat prin destin. Noapte ~că. Sentință ~că. 2) Care aduce nenorociri; aducător de nenorociri. /<fr. fatidique, lat. fatidicus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FATÍDIC, -Ă adj. Profetic; (p. ext.) aducător de nenorociri. [< fr. fatidique, cf. lat. fatidicus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FATÍDIC, -Ă adj. hotărât de soartă; profetic. ◊ aducător de nenorociri, fatal. (< fr. fatidique, lat. fatidicus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FATÍDIC adj. Fatal, funest, nefast, sinistru, sumbru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fatídic adj. m., pl. fatídici; f. sg. fatídică, pl. fatídice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fatídic, -ă adj. (lat. fatídicus, d. fatum, destin, și dicere, a zice). Care prezice destinu, profetic: vorbe fatidice. Adv. În mod fatidic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink