FATALITÁTE, fatalități, s. f. 1. Forță supranaturală care ar determina în mod prestabilit și implacabil mersul lucrurilor și viața oamenilor; soartă, destin, fatum. ♦ Ceea ce este de neînlăturat, inevitabil. 2. Concurs nefericit de împrejurări (care nu poate fi evitat). – Din fr. fatalité, lat. fatalitas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

FATALITÁTE ~ăți f. 1) (în concepțiile mistice) Forță supranaturală care se crede că ar predetermina desfășurarea evenimentelor; soartă; ursită; destin. 2) Concurs de circumstanțe imprevizibile și inexplicabile; hazard. 3) Caracter fatal. [Art. fatalitatea; G.-D. fatalității] /<fr. fatalité, lat. fatalitas, ~atis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FATALITÁTE s.f. 1. Ceea ce este de neînlăturat, inevitabil; destin, soartă. 2. Conjunctură nefavorabilă, nenorocită. [Cf. fr. fatalité, lat. fatalitas].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FATALITÁTE s. f. 1. (în concepții religioase) forță supranaturală, voință divină care hotărăște dinainte mersul lucrurilor și viața oamenilor; soartă, destin, fatum. ◊ ceea ce este de neînlăturat, inevitabil. 2. concurs nefericit de împrejurări. (< fr. fatalité, lat. fatalitas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FATALITÁTE s. v. soartă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fatalitáte s. f., g.-d. art. fatalității; pl. fatalități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fatalitáte f. (lat. fatálitas, -átis). Destin inevitabil. Neplăcere, nenorocire: ce fatalitate!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink