FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

FATALÍST¹ ~stă (~ști, ~ste) Care ține de fatalism; propriu fatalismului. /<fr. fataliste
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FATALÍST² ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Adept al fatalismului. 2) Persoană care crede în fatalitate. /<fr. fataliste
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FATALÍST, -Ă adj. Referitor la fatalism, bazat pe fatalism. // s.m. și f. Adept al fatalismului, cel care crede în fatalitate. [Cf. fr. fataliste].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FATALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al fatalismului; (cel) care crede în fatalitate. (< fr. fataliste)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fatalíst s. m., adj. m., pl. fatalíști; f. sg. fatalístă, pl. fatalíste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fatalíst, -ă adj. (d. fatal; fr. -iste). Care crede în fatalizm [!]. Nenorocos, persecutat de soartă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink