FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuiește moartea; funest. Greșeală fatală. Lovitură fatală. ♦ Nefericit, nenorocit, trist. Deznodământ fatal. 2. Care se consideră că este fixat de destin; care nu poate fi înlăturat; inevitabil. 3. Care provoacă o atracție irezistibilă (și nefericită). Femeie fatală. – Din fr. fatal, lat. fatalis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

FATÁL ~ă ( ~i, ~e) 1) Care are consecințe dezastruoase; cu urmări extrem de grave; nefast; funest. Eroare ~ă. 2) și adverbial Care urmează să se producă în mod obligatoriu; imposibil de evitat. /<fr. fatale, lat. fatalis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FATÁL, -Ă adj. 1. Care aduce nenorocire, moarte; funest. ♦ Nefericit, nenorocit. 2. Care nu se poate înlătura, inevitabil. [< fr. fatal, it. fatale, lat. fatalis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FATÁL, -Ă adj. 1. care aduce nenorocire, moarte; funest. ◊ nefericit, nenorocit. 2. care nu poate fi înlăturat. (< fr. fatal, lat. fatalis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FATÁL adj., adv. 1. adj. v. funest. 2. adj. v. dezastruos. 3. adj. v. inevitabil. 4. adv. v. inevitabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fatál adj. m., pl. fatáli; f. sg. fatálă, pl. fatále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fatál, -ă adj. (lat. fatalis, d. fatum, destin). Care trebuĭe să se întîmple inevitabil, de care nu poțĭ scăpa: termin fatal. Fig. Funest, nenorocit: ambițiune fatală. Care termină (ucide): lovitură fatală. Adv. În mod fatal.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink