FÁTA MORGÁNA f. 1) Fenomen optic caracteristic zonelor calde, datorită căruia imaginile obiectelor aflate la orizont apar ca și cum s-ar reflecta într-o apă. 2) fig. Iluzie trecătoare. /Cuv. it.
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FATA MORGÁNA f. (în regiunile tropicale) Fenomen optic care face ca obiectele aflate la orizont să apară multiple sau răsturnate, ca într-o apă. /<it. [fata] morgana
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÁTA MORGÁNA s. f. Fenomen optic frecvent în regiunile calde, datorită căruia imaginile obiectelor aflate la (sau dincolo de) orizont apar ca și cum s-ar reflecta într-o apă. ♦ Apariție înșelătoare, iluzie trecătoare. – Cuv. it.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÁTĂ, fete, s. f. 1. Persoană de sex feminin, nemăritată. ◊ Fată în casă = fată (tânără) angajată ca femeie de serviciu într-o gospodărie. Fată bătrână = fată trecută de vârsta de măritat și care a rămas necăsătorită. ♦ Fecioară, virgină. 2. (În raport cu părinții) Fiică. – Lat. feta.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
cornel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÁȚĂ, fețe, s. f. I. 1. Partea anterioară a capului omului și a unor animale; chip, figură. ◊ Loc. adj. Din față = care se află înainte. De față = care se află prezent; care aparține prezentului. ◊ Loc. adv. În față = a) înainte; b) direct, fără înconjur, fără menajamente. Din față = dinainte. De față = în prezența cuiva. Pe față = direct, fără înconjur, fără menajamente; fără să se ferească. Față în față = unul înaintea (sau împotriva) celuilalt. ◊ Loc. prep. În fața (cuiva sau a ceva) = înaintea (cuiva sau a ceva). Din fața = dinaintea (cuiva sau a ceva). De față cu... = în prezența... Față cu... (sau de...) = a) în raport cu..., în ceea ce privește; b) pentru; c) având în vedere. ◊ Expr. A(-i) cânta (cuiva) cucul în (sau din...) față = (în superstiții) a-i merge (cuiva) bine. A fi de față = a fi prezent, a asista. A scăpa cu fața curată = a scăpa cu bine dintr-o situație dificilă. A face față (cuiva sau la ceva) = a rezista; a corespunde unei probe, unei sarcini. A pune (de) față (sau față în față) = a confrunta; a compara. A (se) da pe față = a (se) descoperi, a (se) demasca. A-și întoarce fața (de la...) = a nu mai vrea să știe de... A privi (sau a vedea, a zări pe cineva) din față = a privi (sau a vedea etc.) în întregime figura cuiva. Om (sau taler) cu două fețe = om ipocrit, fățarnic. A-i prinde (pe cineva) la față = (despre haine, culori) a-i sta bine, a i se potrivi. ♦ Expresie a feței (I 1); mină, fizionomie. ◊ Expr. A schimba (sau a face) fețe(-fețe) = a) a-și schimba subit fizionomia, culoarea obrazului (de jenă, rușine etc.); b) a se simți foarte încurcat la auzul sau la vederea unor lucruri sau situații neplăcute; a se tulbura, a se zăpăci; c) (despre mătăsuri) a-și schimba reflexele, culorile. A prinde față = a se îndrepta după o boală. ♦ Obraz. 2. Partea anterioară a corpului omenesc și a unor animale. Au căzut cu fața la pământ. 3. (Pop.; determinat prin „de om” sau „pământeană”) Om. 4. Persoană, personaj. Fețe simandicoase. ◊ Față bisericească = reprezentant al bisericii. II. 1. (Mat.) Fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru; fiecare dintre planele care formează un diedru. 2. Suprafață (în special a pământului, a apei). ◊ Expr. La fața locului = acolo unde s-a întâmplat (sau se va întâmpla) ceva. 3. Înfățișare, aspect. ♦ Partea de deasupra, expusă vederii și mai aleasă, a unor articole alimentare de vânzare. 4. Culoare. ◊ Expr. A-i ieși (unei pânze, unei stofe) fața (la soare, la spălat etc.) = a se decolora. 5. Partea lustruită, poleită, finisată atent etc. a unui obiect. ◊ Expr. A da față (unui lucru) = a lustrui, a polei, a netezi, a face să arate frumos (un lucru). ♦ Partea finită, expusă vederii, a unei țesături (în opoziție cu dosul ei). 6. (În sintagmele) Față de masă = material textil, plastic etc. folosit spre a acoperi o masă (când se mănâncă sau ca ornament). Față de pernă (sau de plapumă) = învelitoare de pânză în care se îmbracă perna (sau plapuma). 7. Prima pagină a fiecărei file. ♦ (Înv. și pop.) Pagină. 8. Fațadă. 9. (În sintagma) Fața dealului (sau a muntelui etc.) = partea dealului (sau a muntelui etc.) orientată spre soare sau spre miazăzi. – Lat. pop. facia (< facies).
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
cornel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FĂTÁ, pers. 3 fátă, vb. I. Tranz. (Despre animale mamifere) A naște, a face pui. – Lat. fetare.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FẤȚĂ, fâțe, s. f. 1. (Reg.) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede). 2. (Fam.) Femeie care se fâțâie. – Din fâțâi (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÁTĂ féte f. 1) Persoană de sex feminin de la naștere până la căsătorie; duduie; domnișoară. ◊ ~ mare a) fecioară; b) fată bună de măritat. ~ bătrană (sau trecută, stătută) fată rămasă nemăritată. ~ în casă fată tânără angajată în trecut pentru treburi gospodărești. Părul-fetei plantă de pădure, ce crește prin crăpăturile stâncilor. Rușinea-fetei plantă cu tulpină păroasă, cu flori albe sau trandafirii, dispune în umbelă, în centrul căreia se află câte o floricică de culoare roșie-închisă. Fata-cu-cobiliță denumire populară a constelației Orion. 2) pop. Tânără castă. 3) Persoană de sex feminin privită în raport cu părinții săi; fiică. ◊ Fata mamei se spune despre o fată alintată. [G.-D. fetei] /<lat. feta
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÁȚĂ féțe f. 1) Partea de dinainte a capului la om; obraz. 2) Ansamblu de trăsături specifice ale acestei părți; chip; figură; fizionomie. ~ acră. 3) pop. Individ considerat în raport cu societatea; persoană. ◊ ~ bisericească slujitor al cultului. 4) mat. Fiecare dintre suprafețele plane ale unui corp geometric. Fețele cubului. 5) rar Partea de deasupra a unui corp sau a unui obiect. ~a plapumei. 6) Aspect exterior. ~a Pământului. ◊ A-și pierde ~a a se decolora. 7) Prima pagină a unei foi de hârtie. [G.-D. feței] /<lat. facies
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A FĂTÁ pers. 3 fátă tranz. (despre femelele animalelor mamifere) A face să apară pe lume. /<lat. fetare
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÁTA MORGÁNA s. f. formă de miraj din regiunile călduroase, în care imaginile obiectelor situate dincolo de orizont apar mai aproape și răsturnate, ca reflectate într-o apă. ◊ (fig.) vis înșelător, iluzie; nălucire. (< it. fata morgana)
Sursa: MDN |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fáță-n fáță loc. adv.
Sursa: DOOM 2 |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BUSUIOCUL-FÉTELOR s. v. calomfir.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CINSTEA-FÉTEI s. v. rușinea-fetei.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DRAGOSTEA-FÉTEI s. v. silur.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FATA-MÁRE s. v. lebăda.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FATA MORGÁNA s. (GEOGR.) (pop.) apa-morților. (~ este un tip de miraj.)
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FATA-PĂDÚRII s. v. mama-pădurii.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÁTĂ s. 1. copilă, (înv. și reg.) pruncă. (Un grup de ~ete.) 2. v. fecioară. 3. v. fiică.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FAȚA-MÂȚEI s. v. sugel alb, tapoșnic, urzică moarță.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÁȚĂ s. 1. v. obraz. 2. figură, fizionomie, obraz, oval, profil. (O ~ cunoscută.) 3. obraz, ochi (pl.). (Se spală pe ~.) 4. v. fízionomie. 5. v. persoană. 6. v. avers. 7. v. recto. 8. v. pagină. 9. v. fațadă. 10. acoperitoare, învelitoare. (~ la un fotoliu.) 11. față de masă = (înv. și reg.) masă, peșchir, pânzătură, (reg.) măsai, mesală, mesanică, (Ban. și Transilv.) măsar, măsăriță, (Ban.) măsărnică, (Transilv. și Maram.) măsoaie. (O ~ de in.) 12. v. înfățișare. 13. învelitoare, (prin Transilv. și Maram.) sac, (prin Transilv.) tăbuieț. (~ de pernă.) 14. v. suprafață.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÁȚĂ s. v. culoare, masă, personaj, vopsea.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FĂTÁ vb. a face, a naște, (prin Transilv.) a pui. (Vaca a ~ un vițel.)
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÂȚĂ s. v. baboi.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÂȚĂ s. v. fufă, plevușcă, zvârlugă.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PĂRUL-FÉTEI s. v. părul-maicii-domnului.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PERCICA-FÉTEI s. v. părul-fetei.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STEAUA-FÉTEI s. v. steluță.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STELUȚA-FÉTEI s. v. răcovină.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
UMERII FÉȚEI s. pl. v. pomeți, umerii obrajilor.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Față ≠ spate
Sursa: Antonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fățá vb. I refl. (reg.) a prinde, a căpăta față; a se rumeni.
Sursa: DAR |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fátă (féte), s. f. – 1. Persoană de sex feminin. – 2. Tînără, copilă. – 3. Fecioară. – 4. Fată nemăritată. – 5. Fată în casă, servitoare. – 6. Nume popular al constelației Orion. – 7. (Arg.) Hîrtie de 500 de lei. – Mr. feată, megl. fętă, istr. fętę. Lat. fĕta (Pușcariu 588; Densusianu, GS, II, 314), cf. friul. fede, lomb. feda, piem. fea, dauph. feia, toți cu sensul de „oaie”, sp. jeda „vacă cu vițel” (Gárcia de Diego, Bol. R. Acad. Esp., VII, 261). Sensurile 3, 5 și 6 sînt însoțite de obicei de adj. mare; sensul 6 se explică plecîndu-se de la ideea de „nou, nefolosit”. Este cuvînt general răspîndit (ALR, I, 192). Der. fătoi, s. m. (fată bărbătoasă); fătălău (var. feteleu), s. m. (hermafrodit), cu suf. -lău; fetesc, adj. (de fată; înv., feciorelnic); fetește, adv. (în chip feciorelnic); fetei, s. n. (adunare de fete); feti, vb. (a trăi nemăritată, a fi fată bătrînă); fetie, s. f. (feciorie; virginitate); fetișcană, s. f. (fată bătrînă; bomboană de fată); fetiță, s. f. (copilă).
Sursa: DER |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fáță (fețe), s. f. – 1. Chip. – 2. Figură. – 3. Persoană, individ. – 4. Aspect, înfățișare. – 5. Frunte, parte superioară. – 6. Suprafață, parte superioară. – 7. Cuvertură (husă; învelitoare; cuvertură de pat; față de masă; față de pernă). – 8. La țesături partea de pe față. – 9. Avers. – 10. Pagină a unei file. – 11. Loc expus la soare, solariu. 12. Loc expus la vînt. – Față de. – Față’n față. – De față. – În față. – Pe față. – Mr., megl. față, istr. fǫte. Lat. făcia în loc de făcies (Diez, I, 166; Pușcariu 589; Candrea-Dens., 565; REW 3130; Philippide, II, 641; DAR); cf. alb. fakje, it. faccia, prov. facha, fr. face, sp. faz, haz, port. face, ngr. φάτσα. Sensul de „persoană” ar putea fi un calc după gr. πρόσωπον (Sandfeld 37). Der. făța, vb. (Trans., a se coace farfuriile la foc); fățoaie, s. f. (Maram., față de masă); fățos, adj. (frumos); feție, s. f. (solariu, loc însorit); fățare, s. f. (față de masă; suprafața ariei; înv., ipocrizie), cu suf. -are (după DAR, ultimul sens s-ar explica printr-unul intermediar, de „mască”); fățări, vb. (înv., a se dovedi părtinitor și nedrept; înv., a disimula); fățărie, s. f. (înv., părtinire; înv., ipocrizie), ambele cuvinte ce par de origine cultă (sec. XVII), fără circulație populară; fățarnic, adj. (înv., părtinitor; ipocrit); fățărnicie, s. f. (ipocrizie); fățărnicește, adv. (în mod ipocrit); fățărnici, vb. (înv., a se arăta părtinitor; înv., a disimula); fățiș, adv. (înv., de față; în mod public; în mod deschis, sincer); înfățișa (var. fățișa), vb. (a prezenta; a expune, a explica, a reprezenta; a compărea; refl., a se arăta); (în)fățișat, adv. (de față; în mod public); înfățișetor, adj. (care prezintă; care reprezintă); înfăța, vb. (a pune sau a schimba fața de pernă sau fața de masă); desfăța, vb. (a scoate fața de pernă sau de masă); fățui, vb. (a egala, a netezi; a peria, a pili, a cizela; a pălmui), pentru al cărui ultim sens cf. fr. taloche „drișcă, fățuitoare” și „palmă, lovitură”; fățuitor, s. m. (fățuitoare); fățuitoare, s. f. (perie, drișcă); feți, vb. (a tăia lemnul în formă pătrată). Der. neol. fațadă, din fr. façade încrucișat cu față; fațetă, s. f. (aspect), din fr. facette, cu aceeași încrucișare. Cf. sb. faca „față”, pol. dial. și rut. facka „palmă” (Candrea, Elemente, 407; după Berneker 277, din ven. fazza), rut. facernyi „ipocrit” (Candrea, Elemente, 407; Miklosich, Wander., 14).
Sursa: DER |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fătá (fătát, fătát), vb. – A făta. – Mr. fitare, fet, megl. fet. Lat. fĕtare (Pușcariu 587; Candrea-Dens., 562; REW 3271; DAR), cf. sard. fedare, sicil. fitari, abruz. fetá, march. fetâ, piem. fe (în sicil. și abruz. cu sensul special de „a face ouă”), Santander jedar. Der. fătăciune, s. f. (fătat al oilor; înv., dobăndă luată pentru pămînt; țarc rezervat pentru oi să fete; fătat; organ genital al vacii), cu suf. -ciune, ca mortăciune, spurcăciune (după Candrea-Dens., 563 și REW, direct din lat. fetationem); fătăciunat, s. n. (înv., numărătoare a turmelor); fătat, s. n. (acțiunea de a făta); fătătoare, adj. (care fată); fătătoare, s. f. (care fată; organ genital al vacii).
Sursa: DER |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fáta morgána s. f.
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fátă s. f., g.-d. art. fétei; pl. féte
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fáță s. f., g.-d. art. féței; pl. féțe
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fáță de loc. prep.
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fătá vb., ind. prez. 3 sg. fátă
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fâță s. f., g.-d. art. fâței; pl. fâțe
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
în fáța loc. prep.
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
în fáță loc. adv.
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rușínea-fételor (bot.) s. f.
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Schimbárea la Fáță s. pr. f.
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fátă f., pl. fete (lat. feta, part. d. fere, fetum. V. făt și fa 1). Fecĭoară. Copilă (în opoz. cu băĭat). Fiĭcă. Fată mare, fată de măritat. Fată batrînă, fată rămasă nemăritată. Modest ca o fată mare, foarte modest. Fată în casă, servitoare la lucrurile din casă. Fata cu donițele, cingătoarea luĭ Orion (o constelațiune).
Sursa: Scriban |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fáță f., pl. fețe (lat. facia și facies, it. faccia, pv. facha, fassa, fr. face, sp. haz, pg. face). Acea parte a capuluĭ în care-s ochiĭ. Persoană: fețe bisericeștĭ, domneștĭ. Prezență: în fața mea, față de mine. Latura principală (în opoz. cu dos): fața caseĭ. Suprafață: fața pămîntuluĭ, a măriĭ. Acea parte a uneĭ monete care are efigia. Coloare: față verde. Aspect: om cu față sănătoasă. Pagină: a ceti cîteva fețe. Față de pernă, de masă, pînză cu care se acopere [!] perna, masa. De față, prezent: a fi de față saŭ numaĭ a fi față. Pe față, deschis, verde, fără ocolurĭ. În față, în privire, în prezență: ĭ-am aruncat sfidarea în față; în partea opusă, peste drum (fr. vis-à-vis): în față era un castel. Față´n față, cu fața unu spre altu: oștile staŭ față´n față. Față de saŭ față cu, în față, în prezență: față de mine. A face o cercetare la fața loculuĭ, chear [!] acolo unde s´a întîmplat orĭ comis ceva. A da ceva pe față, a descoperi a divulga. A face față unuĭ lucru, a fi preparat de rezistență, a rezista. Taler cu doŭă fețe (fig.), om ipocrit. Schimbarea la față, sărbătoarea Transfigurăriĭ luĭ Hristos (la 6 Aŭgust).
Sursa: Scriban |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
2) făt, a -á v. tr. (lat. fêtare, a oŭa. Tot de aicĭ și fecund, făt 1, fată. – Făt, fețĭ, fată, fătăm; să fete). Nasc, vorbind de mamifere.
Sursa: Scriban |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fátă-mámă s.f. Tânără necăsătorită, cu un copil pe care și-l crește singură ◊ „Lena Grove, fata-mamă, traversează cartea cu calmul intemporal al zeităților. Ea pare să poarte cu sine eternitatea, trăind într-un prezent continuu.” R.lit. 29 XII 73 p. 15 (din fată + mamă; cf. fr. fille-mère, it. ragazza madre)
Sursa: DCR2 |
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fâță s.f. (fam.) Femeie care se fâțâie ◊ „[...] «fâță» și «pițipoancă» de asemenea mereu prezentă în comedia lui Baranga [...]” R.l. 16 VI 80 p. 2 (din (a se) fâțâi; DEX)
Sursa: DCR2 |
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HABENT SUA FATA LIBELLI (lat.) cărțile își au soarta lor – Terentianus Maurus, „De littersi, syllabis, pedibus et metris”, 258: „Procaptu lectoris, habent sua fata libelli” („Încăpute pe mâna cititorului, cărțile își au soarta lor”). Autorul acestui vers a avut el însuși o soartă tristă, întrucât cartea sa de prozodie a fost dată uitării, iar aforismul acesta atribuit altor scriitori latini.
Sursa: DE |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
UT FATA TRAHUNT (lat.) cum le-o târî soarta – A te lăsa în voia soartei, a lăsa ceva la voia întâmplării.
Sursa: DE |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
la fete v. mânânțălul.
Sursa: DTM |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fáță, fețe s. f. 1. Partea anterioară a capului omului și a unor animale; chip, figură. ◊ Schimbarea la față v. schimbare. „Sfânta față” = temă iconografică foarte răspândită în pictura medievală ortodoxă și catolică, reprezentând figura lui Iisus Hristos pe o năframă; năframa sfintei Veronica; mandilion. ♦ Obraz. 2. Persoană, personaj. ◊ Față bisericească = reprezentant al bisericii. – Din lat. pop. facia (‹ facies).
Sursa: D.Religios |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fată s.f. 1 Persoană tânără de sex feminin, necăsătorită. ◊ Fată în casă = fată tânără, angajată ca femeie de serviciu într-o gospodărie. Fată bătrână (sau stătută) = fată trecută de vârsta măritișului și rămasă necăsătorită. (reg.) Fete (de) nune = fete care merg cu mirele după mireasă. Fete după masă = fete pe care le cheamă mireasa. Fată arăcită v. arăcit. Fată nemăritată v. nemăritată. Fată în păr v. păr. Târgul de fete v. târg. ◊ Compus: fată-mamă = tânără necăsătorită, cu un copil pe care îl crește singură. 2 (și fată mare sau, pop., curată, înv., vărgură) Fecioară (1), virgină. ◊ Fată fecioară v. fecioară. Muiere fată v. muiere. ◊ Expr. (înv., reg.) A fi fată la cap = a) (despre tinere) a-și fi pierdut fecioria; b) (despre femei) a umbla cu capul descoperit ca fetele. (Pe) când era bunica fată (mare) v. bunică. De (sau pe) când era mama fată (mare) v. mamă. A ședea ca o fată mare v. ședea. 3 (în raport cu părinții) Fiică. ◊ Nume de fată v. nume. Fată vitregă v. vitreg. ◊ Expr. A-și da fata din casă = a-și căsători fiica. A da o fată după cineva (ori cuiva) v. da. 4 Compus: (astron.; pop.; art.) Fata-Mare (sau reg., -cu-Cobilița) = constelația Orion. 5 (pop.; la pl.) Fetele câmpului (sau codrului, pădurii) = zâne răuvoitoare. Fata pădurii v. pădure. 6 (pop.; la jocul de cărți) Damă. 7 (arg.; mai ales la pl.) Prostituată. ◊ Expr. A merge la fete = a) (despre băieți) a avea prima relație sexuală; b) (despre bărbați) a merge la bordel. • pl. fete. /lat. fēta. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)
Sursa: Neoficial |
Adăugată de
CristinaDianaN
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a (nu) avea față (de ceva) expr. a (nu) fi competent într-un domeniu de activitate; a (nu) se ridica la nivelul unei slujbe, funcții etc.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a (nu) avea față (de cineva) expr. a (nu) fi partenerul potrivit al cuiva (în dragoste, în afaceri etc.)
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuit tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a avea o față de drum de țară expr. a fi ridat
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a băga în față expr. (deț.) a acoperi adevăratul vinovat dând vina pe altcineva.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a da cărțile pe față expr. 1. a dezvălui adevărul. 2. a discuta deschis.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a da dos la față expr. 1. a pleca pe furiș. 2. a da înapoi în fața unor dificultăți.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a face fețe-fețe expr. 1. a-și schimba subit fizionomia, culoarea feței. 2. a se simți foarte încurcat; a se tulbura, a se zăpăci.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a fi față expr. 1. a fi prost. 2. a fi răuvoitor.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a fi față de pernă expr. v. a fi față.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a fi mai scumpă ața decât fața expr. (d. un lucru) a fi obținut cu un efort mai mare decât merită.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a fi taler cu două fețe expr. a fi ipocrit / fățarnic.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i cădea falca / fața expr. a fi surprins / uluit.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a ieși în față expr. (deț.) 1. a accepta o provocare la bătaie. 2. a recunoaște o abatere.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i pica fața expr. a rămâne mut de uimire / surprins / stupefiat.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i râde (cuiva) în față / în nas / în obraz expr. a-și bate joc (în mod) fățiș (de cineva); a sfida (pe cineva).
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i spune (cuiva) ceva verde în față expr. a-i spune ceva (cuiva) direct / cu sinceritate / fără menajamente.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a juca cu cărțile pe față expr. a acționa cinstit, a fi corect în relațiile cu alții.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-l strânge fața expr. (adol., iron.) a fi urât.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a merge la fete expr. (eufem., înv.) a frecventa bordelurile.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a rămâne fată bătrână expr. (d. fete) a nu se căsători până la o vârstă înaintată.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a se scula cu fața la cearșaf / la perete / la pernă expr. a fi indispus (în primele ore ale dimineții).
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-și da arama pe față expr. a-și dezvălui adevăratul caracter.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a șterge de pe fața pământului expr. 1. a omorî (pe cineva). 2. a distruge (ceva), a nimici (ceva).
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a vorbi pe față / pe șleau expr. a vorbi sincer, a spune adevărul fără menajamente.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a vorbi verde-n față expr. a spune adevărul.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dă-te-n fața mea! expr. (cart.) joacă cu mine!
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
de când era bunica fată expr. v. de când Adam Babadam.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
din față / părți expr. 1. deloc. 2. nimic.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
din spate liceu, din față muzeu expr. pe jumătate admirativă și pe jumătate peiorativă, expresia este folosită pentru descrierea unei femei care se apropie de senectute, dar care are un trup bine conservat și, privită din spate, pare mai tânără decât este în realitate.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
din spate regină, din față ruină expr. v. din spate liceu, din față muzeu.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fată, fete s. f. (eufem., înv.) prostituată.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fată bună expr. (peior.) tânără care poate fi sedusă ușor.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FATĂ MARE belciugată, opritoare, prospătură, trufanda.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FAȚĂ ecran, meclă, moacă, muian, mutră.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
față, fețe s. f. 1. individ. 2. persoană răuvoitoare.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
față de pernă expr. v. față (1).
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
față de pește congelat expr. persoană palidă.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
față palidă expr. v. față (1).
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fâță, fâțe s. f. femeie care își afișează nurii ostentativ.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
la anul, când o făta bostanul expr. (iron.) niciodată.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
la spate păpușă, la față mătușă expr. pe jumătate admirativă și pe jumătate peiorativă folosită pentru descrierea unei femei care se apropie de senectute, dar are un trup bine conservat și, privită din spate, pare mai tânără.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
om cu două fețe expr. om ipocrit / fățarnic.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pe când era bunica fată expr. demult, cu mult timp în urmă, pe vremuri
Sursa: Argou |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
școala fetelor expr. (adol., glum.) liceu pedagogic.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
taler cu două fețe expr. om ipocrit / fățarnic.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink