2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FASONARE, fasonări, s. f. Acțiunea de a fasona; fasonat1, fasonaj. – V. fasona.

FASONARE, fasonări, s. f. Acțiunea de a fasona; fasonat1, fasonaj. – V. fasona.

fasonare sf [At: LTR / Pl: ~nări / E: fasona] 1 Realizare a formei unui obiect Si: (rar) fasonaj (1), fasonat1 (1). 2 (Fig; rar) Modelare a caracterului, a personalității etc. cuiva Si: (rar) fasonaj (2), fasonat1 (2). 3 (În exploatările forestiere; îs) ~a lemnului Succesiune de operații prin care arborii doborâți sunt prelucrați și clasați Si: (rar) fasonaj (3), fasonat1 (3). 4 (Efor) Scurtare a rădăcinilor sau a ramurilor la puieți și a coardelor de portaltoi sau de viță roditoare Si: fasonat1 (4), (rar) fasonaj (4).

FASONARE s. f. Acțiunea de a fasona. Fasonarea pieselor. ♦ (În industria lemnului) Ansamblu de operații prin care arborii doborîți se transformă în produse comerciale.

FASONARE s.f. Acțiunea de a fasona și rezultatul ei; fasonat. [< fasona].

FASONARE s. f. acțiunea de a fasona; fasonaj, fasonat. ◊ operație prin care arborii doborâți sunt curățați de crengi, cojiți, retezați și stivuiți. ◊ scurtarea, prin tăiere, a rădăcinilor și a lăstarilor puieților și butașilor de viță de vie, în vederea plantării. (< fasona)

FASONARE ~ări f. 1) v. A FASONA. 2) silv. Ansamblu de operații efectuate în vederea prelucrării arborilor doborâți. ◊ ~ area puieților reducerea rădăcinilor și a lăstarilor la puieți, înainte de plantare. /v. a fasona

FASONA, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner.

FASONA, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner.

fasona vt [At: IONESCU, M. 687 / Pzi: ~nez / E: fr faconner] 1 A da unui obiect o anumită formă. 2 (Fig; rar) A modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. 3-4 A efectua operațiile de fasonare (3-4).

FASONA, fasonez, vb. I. Tranz. 1. A da o anumită formă unui lucru. V. fason (1). Perfecționarea industriei indigene cere... a introduce progresele maeștrilor și a meșteșugurilor celor care fasonează mai iute materiile primare. I. IONESCU, M. 687. ◊ (Poetic) Dunărea roade, mănîncă malurile albiei sale, cuplează, fasonează, modifică forma scoarței pămîntului pe unde trece. BART, E. 124. 2. Fig. (Rar) A forma caracterul, personalitatea cuiva. Analizînd pe artist din punctul de vedere fiziologic, psihologic, moral etc., vom da de mediul înconjurător, care a fasonat pe artist. GHEREA, ST. CR. II 11.

FASONA vb. I. tr. 1. A da formă, fason unui lucru. 2. (Fig.) A modela caracterul cuiva. [< fr. façonner].

FASONA vb. tr. 1. a da o anumită formă unui lucru. ◊ a prelucra prin deformare plastică un material, în vederea realizării unui obiect de o anumită formă. 2. (fig.) a modela caracterul cuiva. (< fr. façonner)

A FASONA ~ez tranz. 1) (obiecte) A aduce în concordanță cu un fason; a face să capete (prin prelucrare) o anumită formă; a modela. 2) rar (caractere, firi, individualități etc.) A supune unei influențe dirijate (pentru a modifica); a modela. /<fr. façonner

fasonà v. 1. a da un fason, o formă particulară; 2. fig. a forma spiritul.

*fasonéz v. tr. (fr. façonner). Formez, daŭ formă elegantă, cĭoplesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fasonare s. f., g.-d. art. fasonării; pl. fasonări

fasonare s. f., g.-d. art. fasonării; pl. fasonări

fasonare s. f., g.-d. art. fasonării; pl. fasonări

fasona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fasonez, 3 fasonea; conj. prez. 1 sg. să fasonez, 3 să fasoneze

fasona (a ~) vb., ind. prez. 3 fasonea

fasona vb., ind. prez. 1 sg. fasonez, 3 sg. și pl. fasonea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FASONARE s. fasonat, formare, modelare. (~ unui material.)

FASONARE s. formare, modelare. (~ unui material.)

FASONA vb. a forma, a modela, (înv. și pop.) a tipări. (A ~ un material.)

FASONA vb. a forma, a modela, (înv. și pop.) a tipări. (A ~ un material.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FASONÁRE (< fasona) s. f. 1. Acțiunea de a fasona; fasonat. 2. (SILV.) Fasonarea lemnului = operații executate în exploatările forestiere, prin care arborii doborâți sunt prelucrați și clasați în sorturi de lemn pentru prelucrat și pentru foc. ♦ Scurtare a rădăcinilor sau a ramurilor materialului săditor, pomicol și viticol, pentru îmbunătățirea procesului de creștere și dezvoltare a acestuia. 3. (Ind. Alim.) Proces tehnologic de abator care constă în îndepărtarea franjurilor de carne rezultate în timpul prelucrării carcaselor. 4. (METAL.) Prelucrare prin deformare plastică (forjare, matrițare, ștanțare etc.) a unui material în vederea realizării unui obiect cu o formă determinată.

Intrare: fasonare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fasonare
  • fasonarea
plural
  • fasonări
  • fasonările
genitiv-dativ singular
  • fasonări
  • fasonării
plural
  • fasonări
  • fasonărilor
vocativ singular
plural
Intrare: fasona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fasona
  • fasonare
  • fasonat
  • fasonatu‑
  • fasonând
  • fasonându‑
singular plural
  • fasonea
  • fasonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fasonez
(să)
  • fasonez
  • fasonam
  • fasonai
  • fasonasem
a II-a (tu)
  • fasonezi
(să)
  • fasonezi
  • fasonai
  • fasonași
  • fasonaseși
a III-a (el, ea)
  • fasonea
(să)
  • fasoneze
  • fasona
  • fasonă
  • fasonase
plural I (noi)
  • fasonăm
(să)
  • fasonăm
  • fasonam
  • fasonarăm
  • fasonaserăm
  • fasonasem
a II-a (voi)
  • fasonați
(să)
  • fasonați
  • fasonați
  • fasonarăți
  • fasonaserăți
  • fasonaseți
a III-a (ei, ele)
  • fasonea
(să)
  • fasoneze
  • fasonau
  • fasona
  • fasonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fasonare, fasonărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a fasona; fasonat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Fasonarea pieselor. DLRLC
    • 1.1. (În industria lemnului) Ansamblu de operații prin care arborii doborâți se transformă în produse comerciale. DLRLC MDN '00
    • 1.2. Scurtarea, prin tăiere, a rădăcinilor și a lăstarilor puieților și butașilor de viță-de-vie, în vederea plantării. MDN '00
etimologie:
  • vezi fasona DEX '09 DEX '98 DN

fasona, fasonezverb

  • 1. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Perfecționarea industriei indigene cere... a introduce progresele maeștrilor și a meșteșugurilor celor care fasonează mai iute materiile primare. I. IONESCU, M. 687. DLRLC
    • format_quote poetic Dunărea roade, mănîncă malurile albiei sale, cuplează, fasonează, modifică forma scoarței pămîntului pe unde trece. BART, E. 124. DLRLC
    • 1.1. figurat rar A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Analizînd pe artist din punctul de vedere fiziologic, psihologic, moral etc., vom da de mediul înconjurător, care a fasonat pe artist. GHEREA, ST. CR. II 11. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.