FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

A FASCINÁ ~éz tranz. 1) A face să fie cuprins de uimire și de admiratie; a încânta; a fermeca; a vrăji; a delecta; a desfăta. 2) A pune stăpanire pe deplin, împiedicând să reacționeze prompt sau să înțeleagă starea reală a lucrurilor. /<fr. fasciner, lat. fascinare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FASCINÁ vb. I. tr. 1. A vrăji, a subjuga, a încânta (pe cineva) în așa fel, încât să nu mai vadă lucrurile așa cum sunt. 2. A fermeca, a seduce, a captiva. [< fr. fasciner, cf. it., lat. fascinare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FASCINÁ vb. tr. 1. a vrăji, a subjuga (pe cineva) cu privirea; a încânta. 2. a fermeca, a captiva. (< fr. fasciner, lat. fascinare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FASCINÁ vb. v. încânta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fasciná (fascinéz, fascinát), vb. – A atrage irezistibil, a captiva. Fr. fasciner, cu pronunțarea lat. fascinare. – Der. (din fr.) fascinant, adj.; fascinator, adj.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fasciná vb., ind. prez. 1 sg. fascinéz, 3 sg. și pl. fascineáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FASCÍNĂ, fascine, s. f. Mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie¹ [Var.: fașínă s. f.] – Din it. fascina, fr. fascine.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

FASCÍNĂ ~e f. Mănunchi de nuiele, ramuri, stuf etc., folosit la întărirea terasamentelor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase. [G.-D. fascinei] /<it. fascina, fr. fascine
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FASCÍNĂ s.f. Mănunchi de nuiele sau de ramuri folosit la întărirea terasamentului, la construirea drumurilor sau a digurilor, la fortificații etc. [Pl. -ne, var. fașină s.f. / cf. fr. fascine, it. fascina].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FASCÍNĂ s. f. mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri, legate între ele, folosit la întărirea terasamentului, la construirea drumurilor sau a digurilor, la fortificații etc. (< it. fascina, fr. fascine)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fascínă s. f., g.-d. art. fascínei; pl. fascíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fascinéz v. tr. (lat. fáscino, -áre, d. fáscinum, farmec, fărmăcătorie [!], d. vgr. báskanon, farmec, baskaino și faskaino, deochĭ, invidiez). Farmec, atrag pin [!] privire: se atribue șarpeluĭ facultatea de a-șĭ fascina prada. Farmec, încânt, uĭmesc: acest orator fascinează auditoriu.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink