FASCIE², fascii, s. f. (Anat.) Foiță care acoperă mușchii sau alte structuri anatomice. – Din lat. fascia.

FASCIE¹, fascii, s. f. 1. (La pl.) Mănunchi de nuiele de mesteacăn, legat cu o curea în jurul unei securi și purtat de lictorii care însoțeau pe unii magistrați romani. 2. Fascină. – Din lat. fascis.

fascie² sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: lat fascia] (Atm) Membrană conjunctivă ce acoperă mușchii sau alte părți anatomice.

fascie¹ [At: DA ms / V: (înv 1) fasce / Pl: ~ii / E: lat fascis] 1 sfp (În Roma antică) Mănunchi de nuiele de mesteacăn, legat cu o curea și având la mijloc, în partea superioară, o secure, pe care îl purtau lictorii ce însoțeau pe magistrați. 2 sf Fascină. 3 (Hld) Figură orizontală având lățimea mai mică de 1/3 din lățimea scutului.

fascie² s.f. (anat.) Înveliș aponevrotic al mușchiului sau al unei regiuni anatomice, constituit dintr-o membrană conjunctivă fibroasă, care îl separă de tegumente sau care delimitează unele planuri musculare. • pl. -ii. g.-d. -iei. / <lat. fascĭa, -ae, fr. fascia.

fáscie¹ s.f. 1 (ist.; la pl.) Mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul a două securi, simbol al autorității statale, purtat în Roma antică de lictorii care îi însoțeau pe dictatori, consuli, magistrați romani etc., cu care se aplicau sancțiuni imediate (bătaia sau decapitarea). 2 Fascină. Soldații aveau pregătite fascii de nuiele să le aștearnă peste șanțuri (CA. PETR.). 3 (herald.) Figură orizontală avînd lățimea ceva mai mică decît 1/3 din lățimea scutului. • pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv.) fásce s.f. / <lat. fascis, -is.

FASCIE¹, fascii, s. f. 1. (La pl.) Mănunchi de nuiele de mesteacăn, legat cu o curea, având la mijloc, în partea superioară, o secure și purtat de lictorii care însoțeau pe unii magistrați romani. 2. Fascină. – Din lat. fascis.

FASCIE², fascii, s. f. (Anat.) Foiță care acoperă mușchii sau alte regiuni anatomice. – Din lat. fascia.

FASCIE, fascii, s. f. Fascină. Soldații aveau pregătite fascii de nuiele să le aștearnă peste șanțuri. CAMIL PETRESCU, O. II 59.

FASCIE s.f. 1. (Ist.) Mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi, purtat în Roma antică de lictorii care însoțeau pe dictatori, consuli etc. 2. Fașină. 3. Strat de țesut conjunctiv situat sub piele sau între mușchi. 4. (Herald.) Figură orizontală avînd lățimea ceva mai puțin de 1/3 din lățimea scutului. [Gen. -iei. / < lat. fascis].

FASCIE¹ s. f. 1. mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi, simbol al puterii, purtat în Roma antică de lictorii care însoțeau pe dictatori, consuli etc. 2. fașină. 3. (herald.) figură orizontală având lățimea ceva mai puțin de 1/3 din lățimea scutului. (< lat. fascis)

FASCIE² s. f. (anat.) strat de țesut conjunctiv situat sub piele sau între mușchi. (< fr., lat. fascia)

FASCIE² ~i f. anat. Înveliș membranos al mușchilor sau al altor organe ale corpului. [Art. fascia; G.-D. fasciei; Sil. -ci-e] /<lat. fascia

FASCIE¹ ~i f. 1) mai ales la pl. (în Roma antică) Mănunchi de nuiele (de mesteacăn), legat cu o curea, avand în partea de sus o secure, purtat de lictorii care însoțeau pe unii magistrați. 2) v. FASCINĂ. [G.-D. fasciei] /<lat. fascis

*fáscie f. (lat. fascis, m.; it. fascio. V. fascist, fașă). Mănunchiu de nuĭele al lictorilor romanĭ.

fasce sfp vz fascie¹

fasce n. pl. legătura de nuiele a lictorilor romani.

fascie (membrană; însemn al lictorilor) (desp. -ci-e) s. f., art. fascia (desp. -ci-a), g.-d. art. fasciei; pl. fascii, art. fasciile (desp. -ci-i-)

fascie (membrană, însemn al lictorilor) (-ci-e) s. f., art. fascia (-ci-a), g.-d. art. fasciei; pl. fascii, art. fasciile (-ci-i-)

fascie (anat., „mănunchi de nuiele”) s. f. (sil. -ci-e), art. fascia (sil. -ci-a), g.-d. art. fasciei; pl. fascii, art. fasciile (sil. -ci-i-)

FASCIE s. (IST.) fașină. (~ purtată de lictorii romani.)

FASCIE s. fașină. (~ purtată de lictorii romani.)