FARNIÉNTE s. n. (Livr.) Inactivitate, lenevie, trândăvie (totală). [Pr.: -ni-en-] – Cuv. it.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FARNIÉNTE n. livr. Stare a celui leneș; lenevie; trândăvie /Cuv. it.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FARNIÉNTE s.n. (Italienism; rar) Lenevie, trândăvie. ◊ Dolce farniente = atitudinea de a se complăcea în trândăvie, socotită ca plăcută; plăcută trândăvie. [< it. (il dolce) far niente].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FARNIÉNTE s. n. levitație, trândăvie. ♦ dolce ~ = atitudinea de a se complace în trândăvie; plăcută trândăvie. (< it. /il dolce/ far niente)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
farniénte s. n. (sil. -ni-en-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*farniénte m. (it. far, a face, și niente, nimic). Om trîndav: acest om e un farniente. S. n. A trăi într´un dulce farniente (saŭ it. dolce far niente), a trăi în absolută trîndăvie.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
farniénte s. (cuv. it.; livr.) Inactivitate, trândăvie ◊ „Semnalez declicul poeziei, adică o scoatere din farniente a cititorului prin surpriza unui alt limbaj decât cel comun [...]” Săpt. 12 IV 85 p. 2 (DN3; cuvântul este mai vechi în română)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink