17 definiții pentru farfurie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FARFURIE, farfurii, s. f. 1. Obiect de faianță, de porțelan etc., de obicei de formă rotundă, cu marginile puțin ridicate și cu fundul plat sau adâncit, în care se servește mâncarea. 2. (Înv.) Porțelan. ◊ (Fam.; în sintagma) Farfurie zburătoare = obiect zburător neidentificat. – Din tc. farfuri (lit. fağfuri), ngr. farfuri.

FARFURIE, farfurii, s. f. 1. Obiect de faianță, de porțelan etc., de obicei de formă rotundă, cu marginile puțin ridicate și cu fundul plat sau adâncit, în care se servește mâncarea. 2. (Înv.) Porțelan. ◊ (Fam.; în sintagma) Farfurie zburătoare = obiect zburător neidentificat. – Din tc. farfuri (lit. fağfuri), ngr. farfuri.

farfurie sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 198/8 / Pl: ~ii / E: tc farfuri (fa-uri), ngr φαρφυρί] 1 (Înv) Porțelan. 2 Obiect (de faianță, porțelan etc.) rotund, concav, cu marginile puțin ridicate, în care se servește mâncarea. 3 (Fam; îs) ~ zburătoare Obiect zburător neidentificat.

FARFURIE, farfurii, s. f. 1. Obiect de porțelan, de faianță etc., de obicei de formă rotundă, cu marginile puțin ridicate, cu fundul plat sau adîncit, în care se servește mîncarea. Farfurie întinsă. Farfurie adîncă.A început să soarbă și el supa din farfurie cu gura. SAHIA, N. 57. Farfuriile cu mîncări nu se mai isprăveau. BUJOR, S. 117. 2. (Învechit) Porțelan. Turnul plin cu clopoțele, făcut tot de farfurie. NEGRUZZI, S. II 132. După acești tineri venea douăsprezece roabe foarte frumoase, avînd în mîni cîte o tavă de farfurie de China. GORJAN, H. II 108.

FARFURIE ~i f. 1) Vas (de faianță, de porțelan etc.) de formă rotundă în care se servește mâncarea. 2) Conținutul unui asemenea vas. O ~ de supă. [Art. farfuria; G.-D. farfuriei; Sil. -ri-e] /<turc. fağfuri, farfuri

FARFURIE s. f. (Mold.) 1. Porțelan. Un păhar ... este de iaspis, ce era în chipul mărmurei albe și a farfuriei. NECULCE. 2. Taler de porțelan. Bucate minunate pusă în blide de aur curate și în farfurii de China. H 17791, 148v. Etimologie: tc. fağfuri, ngr. farfourí.

farfurie f. 1. porțelan: mozaicuri de farfurie AL.; 2. taler de porțelan. [Turc. FARFURI, porțelan de China].

farfuríe f. (turc. [d. pers.] fagfuri, pop. farfuri, porțelan, d. fagfur, împăratu Chineĭ, o provincie chineză renumită pin porțelan, alb. farfuri, bg. farfor, farforiĭa, rus. farfór, pol. farfura, ngr. farfuri). Taler, vas de porțelan, de faĭanță orĭ de metal din care se mănîncă la masă: farfurie de argint, întinsă, adîncă. V. strachină.

farfurie zburătoare sint. s. 1974 OZN v. ozenist, discojet, ET(I), ufolog (după engl. flying soucer, fr. soucoupe volante; cf. it. disco volante; PR 1947; DEX-S)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

farfurie s. f., art. farfuria, g.-d. art. farfuriei; pl. farfurii, art. farfuriile (desp. -ri-i-)

farfurie s. f., art. farfuria, g.-d. art. farfuriei; pl. farfurii, art. farfuriile

farfurie s. f., art. farfuria, g.-d. art. farfuriei; pl. farfurii, art. farfuriile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FARFURIE s. 1. taler, talger, (reg.) tipsie, (Transilv., Ban. și Olt.) taier. (Mănâncă din aceeași ~ amândoi.) 2. farfurie zburătoare v. ozene.

FARFURIE s. taler, talger, (reg.) tipsie, (Transilv., Ban. și Olt.) taier. (Mănîncă din aceeași ~ amîndoi.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

farfurie (farfurii), s. f.1. Porțelan. – 2. Obiect de formă rotundă, din porțelan, faință etc. în care se servește mîncarea. – Mr. fărfuriu. Tc. farfuri, din per. faghtūrῑ (Șeineanu, II, 168; Meyer 98; Lokotsch 569; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 356), cf. ngr. φαρφουρί, alb. farfuri, bg. farfor (Berneker 279). Sec. XVIII (primă fabrică de porțelan a fost creată în București, în 1806, de Constantin Filipescu). – Der. farfurigiu, s. m. (înv., vînzător de porțelan); farfurioară, s. f. (farfuriță). Din rom. pare a proveni pol. farfury (Miklosich, Wander., 14).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FARFURIE ZBURĂTOARE aerodină lenticulară de forma unei farfurii răsturnate aflat în faza de cercetare. Sin. parțial O.Z.N., U.F.O. (v.).

Intrare: farfurie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • farfurie
  • farfuria
plural
  • farfurii
  • farfuriile
genitiv-dativ singular
  • farfurii
  • farfuriei
plural
  • farfurii
  • farfuriilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

farfurie, farfuriisubstantiv feminin

  • 1. Obiect de faianță, de porțelan etc., de obicei de formă rotundă, cu marginile puțin ridicate și cu fundul plat sau adâncit, în care se servește mâncarea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: farfurioară
    • format_quote Farfurie întinsă. Farfurie adâncă. DLRLC
    • format_quote A început să soarbă și el supa din farfurie cu gura. SAHIA, N. 57. DLRLC
    • format_quote Farfuriile cu mîncări nu se mai isprăveau. BUJOR, S. 117. DLRLC
    • 1.1. Conținutul unui asemenea vas. NODEX
      • format_quote O farfurie de supă. NODEX
  • 2. învechit Porțelan. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: porțelan
    • format_quote Turnul plin cu clopoțele, făcut tot de farfurie. NEGRUZZI, S. II 132. DLRLC
    • format_quote După acești tineri venea douăsprezece roabe foarte frumoase, avînd în mîni cîte o tavă de farfurie de China. GORJAN, H. II 108. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.