FÁPTIC, faptice, adj.n. Care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta). Material faptic. – Fapt + suf. -ic. Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

FÁPTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de fapte; propriu faptelor. Date ~ce. /fapt + suf. ~ic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FÁPTIC, -Ă adj. Referitor la fapte. [Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FÁPTIC, -Ă adj. referitor la fapte, care înregistrează exclusiv faptele. (după germ. faktische, rus. fakticeskii)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FÁPTIC adj. (rar) material. (Izvoare ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fáptic adj. n., pl. fáptice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink