FAPT, fapte și (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de cornel | Greșeală de tipar | Permalink

FAPT³ ~ți m. depr. Copil neastâmpărat și obraznic. /<lat. factum
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

FAPT² ~uri n. pop. rar Procedeu magic, căruia i se atribuie însușiri supranaturale; farmec; vrajă. /<lat. factum
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

FAPT¹ ~e n. 1) Întâmplare care a avut loc în realitate; eveniment. ~istoric. 2) Fenomen izolat dintr-un anumit domeniu. ~e de limbă. 3) v. FAPTĂ. 4) (în îmbinare cu substantive ce denumesc anumite perioade exprimă ideea de început) În ~ul zilei. În ~ul serii. /<lat. factum
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

fapt, -ă, adj. (înv.) făcut.
Sursa: DAR | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

fapt (-te), s. n. – 1. (Înv.) 1. Creație, facere. – 2. Acțiune, înfăptuire. – 3. (Înv.) Creatură. – 4. Întîmplare reală. – 5. (Cu noțiuni care exprimă timpul) Început, origine. – 6. Vrajă, farmec. – 7. Larvă a fluturelui, Acherontia atropos. – 8. Trifoi galben, Triofolium procumbens. – 9. Plantă, Astrantia mayor. – Mr. faptu, faptă, megl. fat. Lat. factum (Pușcariu 579; Candrea-Dens., 535; REW 3135; DAR; cf. Șeineanu, Semasiol., 188), cf. it. fatto, prov. fach, fr. fait, sp. hecho, port. feito. Pl. este fapți la sensurile 7-9. Era înainte part. de la a face, sec. XVI, înlocuit de făcut. Der. faptă, s. f. (fapt; operă; acțiune; înv., creație, facere), sing. reconstituit analogic de la pl. fapte (după Tiktin și DAR, din lat. facta, pl. n.); făptaș, s. m. (delicvent); faptnic(ă), s. f. și n., (roibă, Rubia tinctorum), numită astfel fiindcă se crede că vindecă o boală greșit atribuită lui fapt 7; făptoriu, s. m. (înv., creator); făptui, vb. (a face, a săvîrși, a comite); făptuitor, s. m. (delicvent, autor al unui delict); făptură, s. f. (înv., creație, facere; lucrare, operă; lume, univers; compoziție, structură; aspect, formă, mod de a fi; ființă vie, creatură), din lat. factura, cf. alb. fëtürë (Meyer 111; Philippide, II, 641), it. fattura, v. prov. faitura, v. fr. faiture, sp. hechura, port. feitura (Pușcariu 580; Candrea-Dens., 537; REW 3136; DAR); înfăptui, vb. (a realiza, a verifica, a duce la bun sfîrșit). În legătură cu sensul magic al lui fapt, cf. it. fatturare „a vrăji”; fattura „vrajă”, port. feitiço „vrajă”, de unde fr. fétiche › rom. fétiș.
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

FAPT s. 1. caz, întâmplare. (ŭl din Vaslui.) 2. v. întâmplare. 3. v. fenomen.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

FAPT s. v. descântec, farmec, magie, scarlatină, vrajă, vrăjitorie.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

fapt (zool.) s. m., pl. fapți
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

fapt (farmec, vrajă) s. n., pl. fápturi
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

fapt (acțiune) s. n., pl. fápte
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

BURUIANA-FÁPTULUI s. v. garanță, otrățel, pațachină, roibă.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

FAPTUL-MÁRE s. v. ștevie.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

FAPTUL ZÍLEI s. v. auroră, crepuscul, zori.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

IARBA-DATULUI-ȘI-A-FÁPTULUI s. v. feciorică.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

iárba-dátului-și-a-fáptului s. f.
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

IARBA-FÁPTULUI s. v. sclipeț.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

a pica cu fapt expr. (intl.) a fi prins în flagrant delict.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

a se da în fapt expr. a mărturisi.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink