Din totalul de 30 sunt afișate 20 definiții pentru fapt (zool.), fapt (vrajă), fapt (acțiune)   declinări

FAPT, (1, 2) fapte, (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric.Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FAPT, fapte și (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric.Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

fapt1 (omidă, plantă) s. m., pl. fapți
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fapt2 (acțiune) s. n., pl. fápte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fapt3 (farmec, vrajă) (pop.) s. n., pl. fápturi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FAPT s. 1. caz, întâmplare. (ŭl din Vaslui.) 2. v. întâmplare. 3. v. fenomen.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FAPT s. v. descântec, farmec, magie, scarlatină, vrajă, vrăjitorie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FAPT3 ~ți m. depr. Copil neastâmpărat și obraznic. /<lat. factum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FAPT2 ~uri n. pop. rar Procedeu magic, căruia i se atribuie însușiri supranaturale; farmec; vrajă. /<lat. factum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FAPT1 ~e n. 1) Întâmplare care a avut loc în realitate; eveniment. ~istoric. 2) Fenomen izolat dintr-un anumit domeniu. ~e de limbă. 3) v. FAPTĂ. 4) (în îmbinare cu substantive ce denumesc anumite perioade exprimă ideea de început) În ~ul zilei. În ~ul serii. /<lat. factum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FAPT, fapte și (4, rar) fapturi, s. n. 1. Întîmplare reală, lucru petrecut în realitate. V. eveniment. Fapt istoric.O carte plăcută, în care formulele coste­live ale mecanicii... sînt, mai peste tot locul, foarte binișor furișate printre o mulțime de noțiuni istorice, de povățuiri înțelepte și de fapte interesante. ODOBESCU, S. III 11. ◊ Fapt divers v. divers.Loc. adv. De fapt (rar, cu faptul) = în realitate, într-adevăr. Principatele erau cu numele și cu faptul grînarul sultanului. GHICA, S. V.Expr. Fapt e că... = nu-i mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz... ♦ Fenomen. În baza faptelor de limbă de astăzi și din textele vechi, am susținut că « u » final a dispărut la o epocă anterioară primelor documente de limbă romînă. ROSETTI, S. L. 64. 2. Acțiune, act săvîrșit (de cineva); faptă. D-voastră, cin­stiți oaspeți, se vede că pașteți boboci, de nu vă pricepeți al cui fapt e acesta. CREANGĂ, P. 233. Nu ne-or judeca pe dat, Ci ne-or judeca pe fapt. ȘEZ. I 15. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în fața unui fapt împlinit = a obliga pe cineva să accepte o situație dată. 3. (În legătură cu unele momente ale zilei, urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. « de ») Început. Pe soare să-l oprească, el noaptea o recheamă, Furtunelor dă zborul, pămîntul de-l distramă... Tîrziu! căci faptul zilei în slavă se repede! EMINESCU, O. I 98. ◊ Loc. adv. În faptul zilei (dimineții, serii etc.) sau în fapt de zi (de seară etc.). Cîntecul ce-ades ți-l cînt Cînd te-adorm în fapt de sară, Puiule, e-un cîntec sfînt, Vechi și simplu de la țară. IOSIF, V. 139. De cum a dat în fapt de zori Veneau, cu fete și feciori, Trăsnind rădvanele de crai, Pe netede poteci de plai. COȘBUC, P. I 55. Mergi, dragă, plutind vesel ca pasărea ușoară Ce-n faptul dimi­neții din cuib la ceruri zboară. ALECSANDRI, O. 85. (Fig.) Trist e deșertul ce se-ntinde Pe sub amurgul vieții, Cînd vezi cum soarele s-aprinde în faptul tinereții! ALECSANDRI, P. III 183. 4. (În superstiții) Farmece, vrăji. Și aseară s-au vorbit Doi, mamă, într-un corn de șură, Să-mi arunce fapt și ură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 186.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

fapt (zool.) s. m., pl. fapți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fapt (farmec, vrajă) s. n., pl. fápturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fapt (acțiune) s. n., pl. fápte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fapt, -ă, adj. (înv.) făcut.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fapt (-te), s. n.1. (Înv.) 1. Creație, facere. – 2. Acțiune, înfăptuire. – 3. (Înv.) Creatură. – 4. Întîmplare reală. – 5. (Cu noțiuni care exprimă timpul) Început, origine. – 6. Vrajă, farmec. – 7. Larvă a fluturelui, Acherontia atropos. – 8. Trifoi galben, Triofolium procumbens. – 9. Plantă, Astrantia mayor. – Mr. faptu, faptă, megl. fat. Lat. factum (Pușcariu 579; Candrea-Dens., 535; REW 3135; DAR; cf. Șeineanu, Semasiol., 188), cf. it. fatto, prov. fach, fr. fait, sp. hecho, port. feito. Pl. este fapți la sensurile 7-9. Era înainte part. de la a face, sec. XVI, înlocuit de făcut. Der. faptă, s. f. (fapt; operă; acțiune; înv., creație, facere), sing. reconstituit analogic de la pl. fapte (după Tiktin și DAR, din lat. facta, pl. n.); făptaș, s. m. (delicvent); faptnic(ă), s. f. și n., (roibă, Rubia tinctorum), numită astfel fiindcă se crede că vindecă o boală greșit atribuită lui fapt 7; făptoriu, s. m. (înv., creator); făptui, vb. (a face, a săvîrși, a comite); făptuitor, s. m. (delicvent, autor al unui delict); făptură, s. f. (înv., creație, facere; lucrare, operă; lume, univers; compoziție, structură; aspect, formă, mod de a fi; ființă vie, creatură), din lat. factura, cf. alb. fëtürë (Meyer 111; Philippide, II, 641), it. fattura, v. prov. faitura, v. fr. faiture, sp. hechura, port. feitura (Pușcariu 580; Candrea-Dens., 537; REW 3136; DAR); înfăptui, vb. (a realiza, a verifica, a duce la bun sfîrșit). În legătură cu sensul magic al lui fapt, cf. it. fatturare „a vrăji”; fattura „vrajă”, port. feitiço „vrajă”, de unde fr. féticherom. fétiș.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fapt n. 1. lucru făcut, act: așa-i faptul; 2. întâmplare de povestit: faptele sunt materialul istoriei; Faptele Apostolilor, carte scrisă de St. Luca și coprinzând istoria creștinismului dela înălțarea (33) până la sosirea St. Pavel la Roma (63); 3. adevărat, real: e fapt; 4. facere, început: faptul zilei se aprinde pe a dealurilor frunte AL.; fig. în faptul viu al vieții ne pare drumul lung AL.; 5. vrajă, farmec, în special boală ce poporul crede că o capătă cineva când i-o aruncă dușmanul în cale: să-mi arunce fapt și ură POP. descântec de fapt. [Vechiu-rom. fapt = lat. FACTUM; pentru sensul 5, v. face].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

fapt n., pl. e (lat. factum, it. fatto, fr. fait, sp. hecho, pg. feito. V. fac). Lucru făcut (făptuit), acțiune: așa s´a petrecut faptu. Eveniment: un fapt singular. Pl. urĭ. Farmece, fărmăcătoriĭ [!], făcătură, vrajă. Lucrurĭ care conțin farmece. Faptu e că, adevăru e că. Fapt e că, e adevărat că. A veni la fapt, a veni la esența lucruluĭ. Cale de fapt, acte de violență. A prinde pe cineva asupra faptuluĭ, a-l prinde în flagrant delict. De fapt, în fapt, în realitate (în opoz. cu de drept): Ludovic XIII era rege de drept, dar de fapt era Richelieu. În faptu zileĭ, sereĭ, cînd se luminează de ziŭă, cînd se înserează. V. făcut 1.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

iárba-dátului-și-a-fáptului (plantă) s. f. art., g.-d. art. iérbii-dátului-și-a-fáptului
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BURUIANA-FÁPTULUI s. v. garanță, otrățel, pațachină, roibă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink