FANTÁST, -Ă, fantaști, -ste, s. m. și f. (Livr.) Persoană dominată de idei fantastice, ireale sau nerealizabile. – Din germ. Phantast.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FANTÁST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Persoană care se dedă la fantezii. 2) Autor de creații literare fantastice. /<germ. Phantast
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FANTÁST, -Ă adj. Plăsmuit, ireal, neobișnuit. // s.m. și f. Visător, om cu idei fantastice, original. [< germ. Phantast].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FANTÁST, -Ă s. m. f. om cu idei fantastice, visător, original, fantezist. (< germ. Phantast)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fantást (bărbat cu idei fantastice) s. m., pl. fantáști
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*fantást, -ă s. (vgr. phantastés). Persoană cu gusturĭ fantastice.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fantást, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj. Care este produs al imaginației. 2 s.m., s.f. Persoană stăpânită de idei fantastice, ireale sau nerealizabile; persoană visătoare, originală, fantezistă. Sunt un fantast. Cu capul aplecat asupra mesei, îmi făceam planuri de aur (EMIN.). • pl. -ști, -ste. / <germ. Phantast, ngr. φανταστής.
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
CristinaDianaN
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: Sursa: „DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Editurile ARC și GUNIVAS, 2007. -
gall