FANÓN, fanoane, s. n. 1. Fiecare dintre lamele cornoase fixate de maxilarul superior al balenelor. 2. Îndoitură a pielii de pe marginea inferioară a gâtului, la bovine și la unele rase de ovine; salbă. – Din fr. fanon.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FANÓN ~oáne n. 1) (la bovine și la unele rase de ovine) Cută a pielii formată în partea de jos a gâtului; salbă. 2) Placă cornoasă situată pe falca de sus a balenei. /<fr. fanon
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FANÓN s.n. (Biol.) 1. Lamelă cornoasă de pe maxilarul superior al balenelor. 2. Îndoitură a pielii care atârnă sub gâtul bovinelor. [< fr. fanon].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FANÓN s. n. 1. lamelă cornoasă de pe maxilarul superior al balenelor. 2. îndoitură a pielii care atârnă sub gât, la bovine și la unele rase de ovine. (< fr. fanon)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FANÓN s. (ANAT.) salbă. (~ la gâtul bovinelor.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fanón s. n., pl. fanoáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fanón m. (fr. fanon. V. fanion). Pl. Lame de corn care garnisesc ca niște dințĭ gura cetaceelor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink