4 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FAN, fani, s. m. Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice etc.; simpatizant. – Din engl., fr. fan.

fan2 sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: fr, eg fan] Admirator pasionat al unei vedete, al unei formații artistice sau sportive etc.

fan1 sn [At: PRAVILA (1652), ap. TDRG / Pl: ~uri / E: ngr φανός] (Îvr) Cutia de sticlă a felinarului.

FAN, fani, s. m. (Livr.) Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice; simpatizant. – Din engl., fr. fan.

FAN s.m. (Anglicism) Tînăr admirator al vedetelor ecranului sau ale cîntecului; suporter al muzicii de jaz v. aligator (2) [în DN]. [< it., fr., engl. fan < engl. fanatic].

FAN1 s. m. admirator fanatic al vedetelor ecranului sau ale cântecului; suporter al muzicii de jaz sau rock. (< engl., fr. fan)

-FAN2, -FANIE elem. „apariție, strălucire, transparență”. (< fr. -phan, -phanie, cf. gr. phainein, a apărea)

fan s. m. (anglicism) Admirator entuziast ◊ „Efectul vocii rockerului asupra fanilor este fizic.” ◊ „22” 35/94 p. 8. ◊ „[...] decernarea premiilor MTV adună o dată pe an toată floarea cea vestită a lumii spectacolului, dându-le fanilor prilejul să-și vadă idolii fără intermediul ecranului, al casetelor video ori al revistelor de bulevard. Adică in live.” As 182/95 p. 16; v. și porta-voce (1990) (din engl., fr., it. fan[atic]; DMC 1950, PR 1958; DFAP p. 10; Guția A. p. 12; DN3, DEX-S)

FAN ~i m. Admirator pasionat al unei vedete, al unei mișcări artistice; simpatizant. /<engl., fr. fan

FÂN s. n. Iarbă cosită și uscată, servind ca nutreț pentru vite; fânaț. – Lat. fenum.

FÂN s. n. Iarbă cosită și uscată, servind ca nutreț pentru vite; fânaț. – Lat. fenum.

fân sn [At: PSALT. SCH. 488/16 / Pl: ~uri, (reg) ~ațe / E: ml fenum] 1 Iarbă cosită și uscată, folosită ca nutreț pentru vite Si: (pop) fânaț (2). 2 (Pop; îe) A face ~ A cosi iarba. 3 (Pop; îs) Vremea ~ului Perioadă a anului când iarba e bună de cosit, pentru a o face fân (1). 4 (Îvp; îe) ~ sau paie? Rezultatul e bun sau rău? 5 (Îvp; îe) A-și pune ~ în ciubote A se îmbogăți. 6 (Șîf fânuri) Iarbă încă necosită, destinată a fi făcută fân (1). 7 (Bot; șîc ~-de-Iivezi) Șovar-de-munte (Poa trivialis). 8 (Bot; șîc ~-de-livadă) Firuță (Poa pratensis). 9 (Bot; șîc ~-de-livadă) Iarbă-deasă (Poa nemoralis). 10 (Bot; reg; șîc ~-de-livadă) Firușca-șopârlelor (Poa alpina). 11 (Bot; șîc ~-de-livadă) Firușor (Poa annua). 12 (Bot; îc) ~ul-cămilei, ~ul-câinelui Roșățea (Butomus umbellatus). 13 (Bot; Ban; îc) ~-semănat Dughie (Setaria italica).

FÎN s. n. Iarbă cosită și uscată care se dă ca nutreț vitelor. Să pregătești, cu Mitrea, sania, îi zise Vitoria. S-o umpli cu fîn; să pui ș-un sac de orz pentru cai. SADOVEANU, B. 65. Înfășurat în manta, mă trîntii spre odihnă în fînul moale și adînc. HOGAȘ, M. N. 86. Capra și cu iedul au luat o căpiță de fîn și-au aruncat-o peste dînsul, în groapă. CREANGĂ, P. 33. ◊ Expr. A căuta acul în carul cu fîn v. ac.

FÂN ~uri n. Nutreț din iarbă cosită și uscată. ◊ Ori ~, ori paie una din două; sau una, sau alta. /<lat. fenum

fân n. iarbă cosită și uscată la soare servind de nutreț vitelor. [Lat. FENUM].

fanár n., pl. e (ngr. fanári, vgr. phanárion, dim. d. phanós, care vine d. phaíno, apar, mă arăt; turc. fenar, pop. fener, rus. fonárĭ, rut. fonar, alb. bg. fener. V. fanal, fenomen, fantazie). Mold. sud. Lanternă, cutie de sticlă în care arde o lampă orĭ o lumînare adăpostită de vînt. – Rar și fenér (d. turc.). În nord fînar, pop. fînarĭ (d. rut.). În Munt. ș. a. felinár. – Vechĭ, rar fan, pl. urĭ (ngr. fanos)-

fîn n., pl. urĭ (lat. fênum; it. fieno, pv. cat. fe, fr. foin, sp. heno). Ĭarbă cosită și uscată care servește ca nutreț vitelor. Fînu cămileĭ, roșătea. V. pălciană.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FÂN s. v. firuță, șovar-de-munte.

fîn s. v. FIRUȚĂ. ȘOVAR-DE-MUNTE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fîn (fînuri), s. n.1. Iarbă cosită și uscată. – 2. Plantă, Poa tratensis. – Istr. fir. Lat. fēnum (Pușcariu 612; Candrea-Dens., 589; REW 3247; DAR), cf. vegl. fin, it. fieno (sard. fenu), prov. fen, fr. foin, sp. heno, port. (feno). – Der. fînărie, s. f. (fîneață); fîneață, s. f. (teren pe care crește iarba pentru fîn), cu suf. -eață (după DAR de la un lat. *fēnicia); finaț, s. f. (fîneață; fîn), care pare un sing. nou, refăcut de la pl. fînețe, al cuvîntului anterior (după Pușcariu 613; Candrea-Dens., 590; DAR și Giuglea, LL, 37, de la un lat. *fēnacium); fînos, adj. (cu mult fîn). Cf. afîna.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fan, fanuri, s.n. (înv.) cutie de lanternă, de felinar.

-FAN „care apare, care lucește, transparent, translucid”. ◊ gr. phaino, ein „a apărea, a străluci” > fr. -phane, engl. id., germ. -phan > rom. -fan.

-FANIE „apariție, revelație, manifestare, aparență”. ◊ gr. phaino, ein „a apărea, a străluci” > fr. -phanie, germ. id., engl. -phany, it. -fania > rom. -fanie.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Fan, -a, -aca, -ă v. Ștefan I 2.

FAN-IN (cuv. engl.) [fæn in] subst. (INFORM.) Numărul de intrări ale unei porți logice; entranță.

FAN-OUT (cuv. engl.) [fæn áut] subst. (INFORM.) Numărul de ieșiri ale unei porți logice; sortanță.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

fan club s. n. grup organizat, ai cărui membri sunt fani / admiratori ai unei vedete din lumea divertismentului sau dintr-o echipă de fotbal.

Intrare: Fan
nume propriu (I3)
  • Fan
Intrare: fan (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fan
  • fanul
  • fanu‑
plural
  • fani
  • fanii
genitiv-dativ singular
  • fan
  • fanului
plural
  • fani
  • fanilor
vocativ singular
  • fanule
  • fane
plural
  • fanilor
Intrare: fan (suf.)
Intrare: fân
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fân
  • fânul
  • fânu‑
plural
  • fânuri
  • fânurile
genitiv-dativ singular
  • fân
  • fânului
plural
  • fânuri
  • fânurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fan, fanisubstantiv masculin

  • 1. Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice etc. DEX '09 DN
    sinonime: simpatizant
etimologie:

fanelement de compunere, sufix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „apariție, strălucire, transparență”. MDN '00
etimologie:

fân, fânurisubstantiv neutru

  • 1. Iarbă cosită și uscată, servind ca nutreț pentru vite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fânaț diminutive: fânișor
    • format_quote Să pregătești, cu Mitrea, sania, îi zise Vitoria. S-o umpli cu fîn; să pui ș-un sac de orz pentru cai. SADOVEANU, B. 65. DLRLC
    • format_quote Înfășurat în manta, mă trîntii spre odihnă în fînul moale și adînc. HOGAȘ, M. N. 86. DLRLC
    • format_quote Capra și cu iedul au luat o căpiță de fîn și-au aruncat-o peste dînsul, în groapă. CREANGĂ, P. 33. DLRLC
    • chat_bubble A căuta acul în carul cu fân. DLRLC
    • chat_bubble Ori fân, ori paie = una din două; sau una, sau alta. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.