FANFARONÁDĂ, fanfaronade, s. f. Laudă de sine zgomotoasă și exagerată pentru calități imaginare; lăudăroșenie. – Din fr. fanfaronnade.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FANFARONÁDĂ ~e f. Comportament de fanfaron; laudă de sine exagerată; lăudăroșenie. /<fr. fanfaronnade
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FANFARONÁDĂ s.f. Vorbă sau acțiune de fanfaron; lăudăroșenie. [Var. famfaronadă s.f. / < fr. fanfaronnade].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FANFARONÁDĂ s. f. discurs, comportament de fanfaron; lăudăroșenie; gasconadă. (< fr. fanfaronnade)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FANFARONÁDĂ s. lăudăroșenie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fanfaronádă s. f., g.-d. art. fanfaronádei; pl. fanfaronáde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fanfaronádă f., pl. e (fr. fanfaronnade, d. sp. fanfarronada, de unde și it. fanfaronata). Lăudăroșenie, îngînfare [!], fală: a cheltui de fanfaronadă, nu de nevoĭe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink