FANARIÓTIC, -Ă, fanariotici, -ce, adj. (Rar) Fanariot. [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -ic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FANARIÓTIC ~că (~ci, ~ce) v. FANARIOT I. [Sil. -ri-o-] /fanariot + suf. ~ic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FANARIÓTIC adj. v. fanariot.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fanariótic adj. m. (sil. -ri-o-), pl. fanariótici; f. sg. fanariótică, pl. fanariótice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fanariótic, -ă adj. De Fanarioțĭ, al Fanarioților: regim fanariotic. Adv. Ca Fanarioțiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink