FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A FANÁ ~éz tranz. rar A face să se faneze /<fr. faner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE FANÁ se ~eáză intranz. livr. 1) (despre flori și unele legume) A-și pierde vlaga și frăgezimea; a se veșteji; a se ofili. 2) (despre persoane) A-și pierde prospețimea fizică; a se ofili. /<fr. faner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FANÁ vb. I. refl. A se ofili, a se trece, a se veșteji. [< fr. faner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FANÁ vb. refl. a se ofili, a se trece, a se veșteji. (< fr. faner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FANÁ vb. a se trece, (fig.) a se ofili, a se veșteji. (O femeie care s-a ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

faná vb., ind. prez. 1 sg. fanéz, 3 sg. și pl. faneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink