FAMILIE s. f. (< lat. familia, it. famiglia, cf. fr. famille): grup de cuvinte sau de limbi cu trăsături comune ce reflectă înrudirea lor. ◊ ~ lexicală (de cuvinte): grup de cuvinte înrudite, cu sensuri și forme asemănătoare, derivate și compuse, formate de la un cuvânt de bază. F. lexicală include atât derivatele și compusele, cât și cuvântul de bază: român, România, românaș, românime, românesc, românește, românism, româniza; bun, bunătate, bunăvoință, bună-cuviință, bunișor, bunicel, îmbuna; trece, trecut, trecătoare, trecător, întrece, trecere etc. ◊ ~ de limbi: grup de limbi care provin din aceeași limbă comună inițială și care se aseamănă din punct de vedere fonetic, lexical și gramatical. Astfel: f. limbilor indo-europene, care au la bază limba indo-europeană comună (italo-celtice, romanice, germanice, balto-slave, indo-iraniene, greaca, hitita, toharica, armeana și albaneza); f. limbilor romanice, care au la bază limba latină (româna, dalmata, retoromana, italiana, sarda, provensala, franco-provensala, franceza, catalana, spaniola și portugheza) etc.