FAMILIAR, -Ă, familiari, -e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Simplu, fără pretenții, apropiat de vorbirea obișnuită. V. intim. Corespondență scrisă într-un stil familiar. ▭ Am luat cuvintele ei ca o expresie familiară de politeță. IBRĂILEANU, A. 166. ♦ (Despre atitudini, comportări etc. sau despre persoane) Simplu, nepretențios, neafectat, prietenos. Nu poți fi familiară cu toată lumea și atunci se pare că ești numai cu unii. CAMIL PETRESCU, U. N. 122. ♦ Fără respectul cuvenit; ireverențios. 2. Bine cunoscut, obișnuit. Înfășurat în blănuri, înfundat în sanie, cercam să recunosc sub nămeți locurile familiare altădată, C. PETRESCU, S. 123. – Pronunțat: -li-ar.