FALSITÁTE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este fals, mincinos, neautentic; lipsă de adevăr. 2. Atitudine, comportare fățarnică; ipocrizie, fățărnicie, prefăcătorie. [Var.: (pop.) falșitáte s. f.] – Din it. falsità, lat. falsitas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

FALSITÁTE f. 1) Caracter fals; însușirea de a fi fals. 2) Comportare lipsită de sinceritate; fățărnicie; ipocrizie; duplicitate. /<it. falsita, lat. falsitas, ~atis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FALSITÁTE s.f. 1. Neadevăr, netemeinicie. 2. Fățărnicie, ipocrizie, prefăcătorie. [Var. falșitate s.f. / cf. lat. falsitas, it. falsità, fr. fausseté].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FALSITÁTE s. f. 1. lipsă de adevăr; netemeinicie. 2. atitudine, comportare fățarnică; ipocrizie, prefăcătorie. (< it. falsità, lat. falsitas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FALSITÁTE s. 1. inexactitate, neadevăr, neexactitate, netemeinicie. (~ unei afirmații.) 2. v. ipocrizie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

falsitáte s. f., g.-d. art. falsității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*falsitáte f. (lat. fálsitas, -átis). Caracteru de a fi fals: om de o mare falsitate.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FALȘITÁTE s. f. v. falsitate.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

FALȘITÁTE s.f. v. falsitate.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink