FALSIFICÁRE, falsificări, s. f. Acțiunea de a falsifica și rezultatul ei; contrafacere. [Var.: (pop.) falșificáre s. f.] – V. falsifica.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cornel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FALSIFICÁRE s.f. Acțiunea de a falsifica și rezultatul ei; falsificație. [< falsifica].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FALSIFICÁRE s. 1. (fam. și peior.) plastografiere. (~ semnăturii cuiva.) 2. (concr.) contrafacere, fals, falsificație, plăsmuire. (Acest document este o ~.) 3. măsluială, măsluire, măsluit. (~ alegerilor.) 4. v. denaturare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
falsificáre s. f., g.-d. art. falsificării; pl. falsificări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cornel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FALȘIFICÁ vb. I v. falsifica.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cornel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FALȘIFICÁRE s. f. v. falsificare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cornel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A FALSIFICÁ falsífic tranz. 1) (adevăruri, obiecte etc.) A face să fie fals (printr-o denaturare intenționată). 2) A imita în scop de fraudă; a contraface. ~ o iscălitură. /<fr. falsifier, lat. falsificare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FALSIFICÁ vb. I. tr. 1. A face un lucru să semene cu altul cu intenția de a înșela; a contraface. 2. A prezenta altfel decât este; a denatura. [P.i. falsífic, 3,6 -ică, var. falșifica vb. I. / < it. falsificare, fr. falsifier, cf. lat. falsus – fals, facere – a face].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FALȘIFICÁ vb. I. v. falsifica.
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FALSIFICÁ vb. tr. 1. a face un lucru să semene cu altul, cu intenția de a înșela; a contraface. 2. a denatura. (< fr. falsifier, lat. falsificare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FALSIFICÁ vb. 1. v. contraface. 2. (fam. și peior.) v. plastografia. 3. a contraface, a plăsmui. (A ~ un document.) 4. a măslui. (A ~ alegerile.) 5. v. denatura.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
falsificá vb., ind. prez. 1 sg. falsífic, 3 sg. și pl. falsífică
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*falsífic, a -á v. tr. (lat. falsifico, -áre, construit ca și codific). Fac fals, alterez ca să înșel: a falsifica un act, o monetă [!], o băutură; îmĭ falsific vorba. – Greșit falșífic.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*falsificațiúne f. (d. falsific). Acțiunea de a falsifica. – Și -áție, dar ob. -áre.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FALSIFICÁRE (‹ falsifica, după fr. falsification) s. f. Acțiunea de a falsifica. ◊ (Dr.) F. de monede sau de alte valori; f. de timbre, mprci sau bilete de transport; de valori străine; f. a instrumentelor oficiale de autentificare sau de marcare = infracțiuni constând în săvârșirea unor fapte de contrafacere, imitare, reproducere neautorizată etc. a bunurilor sau valorilor menționate, în vederea folosirii sau punerii lor în circulație.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink