FALISCĂ s. f. limbă indo-europeană din centrul Italiei vorbită de falisci, triburi din Etruria. (< it. falisco, lat. faliscus)

falísc², -ă s.m., adj. 1 s.m. (la pl. ) Populație de origine indo-europeană care s-a stabilit în Italia; (și la sg.) persoană care aparținea acestei populații. 2 adj. Care aparține faliscilor, care se referă la falisci. ♦ (subst. f.) Limba indo-europeană de tip latin, cu influențe etrusce și osco-umbrice, din centrul Italiei, vorbită de falisci. • / <it. falisco, lat. faliscus, -a, -um; cf. lat. Falisci, triburi din Etruria, care trăiau alături de latini, osci și umbrieni.

falisc, -ă adj., pl. falisci, -ce

FALISCĂ s. f. (cf. it. falisco): limbă indo-europeană din grupul italic vorbită de triburile faliscilor care populau o anumită zonă a Italiei centrale (alături de latină, etruscă, venetă, oscă și umbriană – v.). Pentru majoritatea cercetătorilor, ea nu era decât un dialect arhaic latin, alături de cel prenestin și roman.