FALIÉRE, falieri, s. f. (Geol.) Formare de falii în scoarța Pământului. [Pr.: -li-e-] – De la falie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

FALIÉRE s.f. Faptul de a (se) falia. [Pron. -li-e-. / < falia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

faliére s. f. (sil. -li-e), pl. faliéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FALIÁ vb. I. tr., refl. (Geol.) A (se) produce o falie, a face o falie, a (se) tăia, a (se) disloca. [Pron. -li-a, p.i. 3 -iază. / < fr. failler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FALIÁ vb. tr., refl. a (se) produce o falie, a (se) tăia, a (se) disloca. (< fr. failler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

faliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. faliéz, 3 sg. și pl. faliáză; conj. prez. 3 sg. și pl. faliéze (sil. -li-e-); ger. faliínd (sil. -li-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink