FAIN, -Ă, faini, -e, adj. (Reg. și fam.) Care este de foarte bună calitate. ♦ Frumos, minunat. – Din germ. fein.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de cornel | Greșeală de tipar | Permalink

FAIN ~ă ( ~i, ~e) fam. Care are calități deosebite; foarte bun. /<germ. fein
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

FAIN, -Ă adj. (fam.) fin, foarte bun. ◊ ales, minunat. (< germ. fein)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

FAIN, -Ă adj. Fin, foarte bun. ♦ Ales, minunat. [< germ. fein].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

fáin (fáină), adj. – Fin, distins, prețios. Germ. fein (Borcea 185; Tiktin; DAR; după Gáldi, Dict., 176, prin intermediul mag.). Curent în Trans., considerat vulgar în Munt.
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

fáin adj. m., pl. fáini; f. sg. fáină, pl. fáine
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink