fáĭdoș, háĭdoș (nord) și háĭtoș (Ml.), -ă adj. (cp. cu ung. fajt, fajta, fel, soĭ, rasă, adică „de bun soĭ”). Fam. De bun soĭ, robust: om, boŭ haĭdoș. Bz. (faĭdoș). Elegant: rochie faĭdoșă. – În Gr.S. 1937, 246, háĭteș (Dolj), robust. V. faĭeș.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fáidoș, -ă adj. (reg.) Care este de soi bun, de calitate. • pl. -i, -e. / cf. magh. fajta „soi; rasă bună”. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
CristinaDianaN
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: Autorii DEXI sunt în special cercetători științifici principali la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” al Academiei Române, Filiala Iași, și cadre didactice de la Universitatea „Al. I. Cuza”. -
CristinaDianaN