VENDÉTĂ, vendete, s. f. Act de răzbunare sângeroasă pentru o injurie, un omor, divulgarea unui secret etc., frecvent în Corsica și Sicilia, care se extinde și se transmite asupra tuturor rudelor victimei, obligate să se răzbune cu orice preț; p. ext. ură puternică, sete de răzbunare nestăpânită. – Din it. vendetta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

fáidă s.f. (reg.) folos.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

făidá, făidále, s.f. (reg., înv.) făptură; soi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fáidă (-de), s. f. – (Trans. de Vest, Banat) Cîștig, profit. Sb. fajda, din tc. faide (DAR).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

faidá s.f. (ist.) Formă primitivă și brutală de exercitare a justiției la popoarele germanice din Evul Mediu, care prevedea obligativitatea vendetei. • / cf. germ. Fehde „conflict, diferend, dușmănie”.(DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
Sursa: Neoficial | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Autorii DEXI sunt în special cercetători științifici principali la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” al Academiei Române, Filiala Iași, și cadre didactice de la Universitatea „Al. I. Cuza”. - CristinaDianaN