FAIANȚÁR, faianțar, s. m. Muncitor specializat în faianțare; faianțator. [Pr.: fa-ian-] – Faianță + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

FAIANȚÁR ~i m. v. FAIANȚATOR. [Sil. fa-ian-] /faianță + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FAIANȚÁR s.m. Lucrător specializat în executarea placajelor de faianță. [Pron. fa-ian-. / cf. fr. faïencier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FAIANȚÁR s. m. cel care fabrică sau vinde faianță. (< faianță + -ar)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

faianțár s. m. (sil. fa-ian-), pl. faianțári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink