5 intrări
52 de definiții
din care- explicative (29)
- morfologice (8)
- relaționale (2)
- etimologice (2)
- specializate (6)
- enciclopedice (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FAG, fagi, s. m. Arbore înalt cu coaja netedă, alburie sau cenușie și cu lemnul tare, cu frunze ovale, netede, lucioase, cu perișori fini pe margini (Fagus silvatica). – Lat. fagus.
fag1 sm [At: (a. 1794) URICARIUL IV, 44/17 / Pl: fagi / E: ml fagus] 1 Copac înalt cu scoarța netedă, alburie sau cenușie, cu lemnul tare, cu frunze ovale, netede, lucioase și cu perișori pe margine (Fagus silvatica). 2 (Pop; îe) Cap de ~ Om prost.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
-fag3 [At: DN3 / E: fr -phage] Element secund de compunere savantă, cu semnificația „mâncător”.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fag2 sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 134 / Pl: fagi / E: ml favus, -um] (Înv) Fagure.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fag2 s.m. (bot.) Arbore din familia fagaceelor, înalt pînă la 15-30 m, cu scoarța netedă, alburie sau cenușie, cu frunzele ovale sau eliptice, netede, lucioase și cu fructele achene, al cărui lemn tare este folosit în industria de mobilă, de celuloză, pentru traverse de cale ferată sau drept combustibil (Fagus silvatica). ◊ Sîmbure de fag v. sîmbure. Văcălie de fag v. văcălie. ◊ expr. (pop.) Cap de fag = om prost. • pl. fagi. /lat. fagus.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
FAG, fagi, s. m. Copac înalt cu coaja netedă, alburie sau cenușie și cu lemnul tare, cu frunze ovale, netede, lucioase, cu perișori fini pe margini (Fagus silvatica). – Lat. fagus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
FAG2 s. m. v. fagure.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FAG1, fagi, s. m. Copac mare, cu coajă netedă alburie sau cenușie și cu lemn tare, întrebuințat la fabricarea mobilelor sau ca lemn de foc (Fagus silvatica). La dreapta și la stînga se înălțau fagi uriași care deasupra își împreunau cununile. SADOVEANU, N. P. 22. Între fagi, departe, ciocănitul tăietorilor se aude ritmic ca un neobosit răsuflet al codrului. C. PETRESCU, S. 141. Peste fagi cu vîrfuri sure A căzut amurgul rece. TOPÎRCEANU, B. 39. ◊ (Cu sens colectiv) Tînguiosul bucium sună... Pe cînd iese dulcea lună Dintr-o rariște de fag. EMINESCU, O. I 209. ♦ Esența lemnului descris mai sus. Încet se cutremur copacii de fag. EMINESCU, O. IV 156.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-FAG Element secund de compunere savantă cu semnificația „mîncător”, „consumator”. [< fr. -phage, it. -fago].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FAG1 s. m. (biol.) bacteriofag. (< fr. phage)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FAG fagi m. Arbore cu scoarță netedă, albicioasă sau cenușie, cu frunze ovale, mărunt zimțate pe margini, al cărui lemn este utilizat în industria mobilei. /<lat. fagus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fag m. arbore mare de pădure al cărui lemn servă mai ales ca combustibil, mai rar pentru mobile și unelte (Fagus silvatica). [Lat. FAGUS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) fag m. (lat. fágus, vgr. phegós, germ. buche, engl. beech [V. buche]; it. faggio, pv. fau, vfr. fou, sp. haya, hacha, pg. faia). Un frumos copac amentaceŭ cu scoarța cenușie (fagus silvática). Lemnu luĭ. V. jir.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) fag, V. fagur.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FAGUR s. m. v. fagure.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FAGUR s. m. v. fagure.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
FAGUR s. m. v. fagure.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FAGURE, faguri, s. m. Strat de ceară format din celule mici hexagonale, produs de albinele lucrătoare, în stup, pentru a-și depune mierea și ouăle. [Var.: fagur s. m.] – Lat. *favulus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fagor sm vz fagure
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fagur sm vz fagure
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fagure sm [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: ~gor, -gur / Pl: ~ri / E: ml *favulus] 1 Strat de ceară format din celule mici hexagonale, produs de albinele lucrătoare, în stup, pentru a-și depune mierea și ouăle. 2 (Ape; îs) ~ cu clocitură Fagure (1) cu larve, înainte de căpăcit. 3 (Ape; îs) ~ mlecit Fagure (1) cu larve putrezite. 4 (Ape; îs) ~ cu plămadă Fagure (1) cu ouă și cu puiet de albine. 5 (Ape; îs) ~ puios Fagure (1) cu pui sau larve. 6 (Ape; îs) ~ de puiet Fagure (1) pregătit pentru pui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fágure s.m. Strat de ceară, format din celule mici, verticale, hexagonale, produs în stup, din secreția glandelor cerifere ale albinelor lucrătoare, care servește ca adăpost pentru ouă, miere, polen. ◊ Fagure cu clocitură = fagure cu larve, înainte de căpăcit. Fagure cu plămadă (sau puios) = fagure cu ouă, cu larve și cu puiet de albine. Fagure mlecit = fagure cu larve putrezite. Fagure de puiet = fagure pregătit pentru depunerea ouălor. ◊ Expr. A fi cu limba (fagure) de miere v. limbă. ◊ Compar. Văd poeți ce-au scris o limbă ca un fagure de miere (EMIN.). • pl. -i. și fágur, (pop.) fagor s.m. /lat. *favŭlus.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
FAGURE, faguri, s. m. Strat de ceară format din celule mici hexagonale, produs de albinele lucrătoare, în stup, pentru a-și depune mierea și ouăle. [Var.: fagur s. m.] – Din lat. *favulus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
FAGURE, faguri, s. m. Perete de ceară cu celule hexagonale făcut de albine în stup pentru a-și depune mierea sau ouăle. Bunicul Matei răsare, cu custura în dreapta și c-o bucată de fagure între trei degete ale mînii stîngi. SADOVEANU, O. IV 290. Un pădurar... un om de treabă, ne-a desfăcut doi faguri și o fetiță bălană ne-a dat să bem apă rece într-un pahar brumat. C. PETRESCU, Î. II 4. ◊ (În comparații și metafore) Adevărat că fagure de miere sînt cuvintele bune și dulceața lor e tămăduirea sufletelor. SADOVEANU, F. J. 354. Văd poeți ce-au scris o limbă ca un fagure de miere. EMINESCU, O. I 31. – Variante: fagur (TOMA, C. V. 79, ALRCSANDRI, P. III 274), (rar) fag (ALECSANDRI, P. I 94, id. o. 103) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-FAGIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „mîncare”, „consumare”. [< fr. -phagie, it. -fagia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FAGO- Element prim de compunere savantă cu sensul „a absorbi”, „a mînca”, „a consuma”. [< fr. phago-, it. fago-, cf. gr. phagein].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-FAGIE elem. fag2(o)-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FAG2(O)-, -FAG, -FAGIE elem. „mâncare, nutriție, ingestie”. (< fr. phag/o/-, -phage, -phagie, cf. gr. phagein, a mânca)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FAGURE ~i m. Strat de ceară constând din celule mici hexagonale, pe care le fac albinele lucrătoare, pentru a depune mierea și ouăle. /<lat. favulus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fagur(e) m. cuibul de ceară în care albinele depun ouăle și adună mierea. [Lat. FAVUS, de unde fag (pl. faguri): forma fagur e abstrasă din plural].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fágur și fágure m. (lat. favulus, dim. d. favus) și (maĭ rar) fag m. (lat. favus, ca neg d. naevus. Cp. și cu negură, răgușesc, zăgîrnă). Asociațiune de alveole exagonale de ceară în care albinele îșĭ depun mĭerea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fag s. m., pl. fagi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fag s. m., pl. fagi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fag adj. m., pl. fagi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fagure s. m., art. fagurele; pl. faguri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fagure s. m., art. fagurele; pl. faguri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fagure s.m., art. fagurele; pl. faguri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fagure
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
fagure.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FAGURE s. (înv. și reg.) strede. (Un ~ cu miere.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FAGURE s. (înv. și reg.) strede. (Un ~ cu miere.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
fag (fagi), s. m. – Fagure de miere. Lat. favus (DAR; REW 3228). Cuvînt înv., înlocuit de der. fagur (var. fagure), s. m. Se consideră acest cuvînt ca un sing. reconstituit pe baza pl. faguri din cel anterior, sau ca der. din lat. *favulus (Pușcariu 570; Candrea-Dens., 541; REW 3227a; DAR). Byck-Graur, BL, I, 28, preferă prima soluție, considerînd inexplicabil rezultatul ν › g; dar această confuzie este frecventă în rom., cf. barză și în it., cf. parvulus › pargoletto, nuvolo › nugolo, etc. – Der. făguros, adj. (dulce, zaharat).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fag (fagi), s. m. – Copac înalt cu coaja netedă și lemnul tare (Fagus silvatica). – Mr., megl. fag. Lat. fagus (Pușcariu 568; Candrea-Dens., 540; REW 3145; DAR), cf. it. faggio (lom., piem., engad. fo), sicil., sard., prov. fau, v. fr. fou (› fr. fouet), sp. (haya), port. (faia). Alb. fag provine din calabr. fagu (Meyer 97) sau din rom. – Der. făget, s. n. (var. făgiș), (pădure de fag), mr. fădzet, cf. it. faggeto.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
fag, fagi, s.m. (reg., înv.) fagure de albine.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
-FAG „care consumă, care mănîncă”. ◊ gr. phago, ein „a mînca” > fr. -phage, germ. id., it. -fago > rom. -fag.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
fagure, faguri, s.m. – Scânduri care se pun din loc în loc între obezi și care despart cupele (la morile de apă); aripi. – Lat. favulus „fagure” < lat. favus (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fagure, -i, s.m. – Scânduri care se pun din loc în loc între obezi și care despart cupele (la morile de apă); aripi. – Lat. favulus.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
-FAGIE „mîncare, nutriție”. ◊ gr. phago, ein „a mînca” > fr. -phagie, it. -fagia, germ. -phagie, engl. -phagy > rom. -fagie.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
FAGO- „ingestie, absorbire, consumare”. ◊ gr. phago, ein „a mînca” > fr. phago-, germ. id., engl. id., it. fago- > rom. fago-. □ ~cit (v. -cit), s. n., celulă sanguină care are proprietatea de a distruge microorganismele patogene din organism; ~citoliză (v. cito-, v. -liză), s. f., proces de distrugere a fagocitelor; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a înghiți alimente; ~manie (v. -manie), s. f., impuls morbid pentru ingerarea de alimente; ~metrie (v. -metrie1), s. f., determinare cantitativă a bacteriofagilor din mediul înconjurător; ~terapie (v. -terapie), s. f., 1. Tratament al unor boli microbiene cu ajutorul bacteriofagilor specifici. 2. Utilizare a regimului alimentar în scop terapeutic; ~trof (v. -trof), adj., care se hrănește cu alimente solide; sin. fagotrofic; ~trofic (v. -trofic), adj., fagotrof*; ~zom (v. -zom), s. m., particulă citoplasmatică ingerată care urmează să fuzioneze cu un lizozom.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
FAG2 (lat. fagus) s. m. Arbore din familia fagaceelor, înalt de c. 40 m, cu scoarță cenușiu-albicioasă, cu frunze alterne, eliptice, flori unisexuate monoice și cu fructe achene, numite jir (Fagus silvatica). Lemnul este utilizat în ind. mobilei, hârtiei, chimică și, impregnat, pentru traverse de cale ferată sau drept combustibil. În România există două specii, f. comun, cu largă răspândire, și f. oriental.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FAG subst. 1. Fagu, Ioan, ard., 1760; fam., ar. (Cara 34); – Iana, b. (16 B V 352). 2. Faga, Ion (Mar) 3. Fagota b. (Viciu 33) 4. Cf. + suf. -lea: Fâglea, Lupu (Sur IX).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FAG(O)-1 (< gr. phag- „a mânca”) Element de compunere cu semnificația „consumator”, „devorator” (ex. bacteriofag, antropofag, energofag, fagocit ș.a.).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FÁGURE (lat. favulus) s. m. (APIC.) Construcție de ceară cu celule mici, hexagonale (8.000-10.000 pe ambele fețe), realizată prin secreția glandelor cerifere ale albinelor lucrătoare. Servește ca adăpost pentru ouă și miere. F. naturali sunt tot mai mult înlocuiți prin f. artificiali, produși pe cale industrială.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
fagure, faguri s. m. (er.) vulvă; vagin.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M14) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M14) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M45) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M14) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fagoelement de compunere, prefix
- 1. Element de compunere cu semnificația „mâncare”, „nutriție”, „ingestie”. MDN '00
- diferențiere Element de compunere cu semnificația „consumator”, „devorator”, „mâncător”. DN DE
etimologie:
- phag/o/-. MDN '00
- phag- „a mânca”. DE
- -phage. DN MDN '00 DETS
- -fago. DN DETS
fag, fagisubstantiv masculin
- 1. Arbore înalt (15-30 m) din familia fagaceelor, cu coaja netedă, alburie sau cenușie și cu lemnul tare, cu frunze ovale sau eliptice, netede, lucioase, cu perișori fini pe margini (Fagus silvatica). Are fructe achene. Este folosit în industria de mobilă, de celuloză, pentru traverse de cale ferată sau drept combustibil. DEX '09 DLRLC DEXI NODEX Șăineanu, ed. VI
- La dreapta și la stînga se înălțau fagi uriași care deasupra își împreunau cununile. SADOVEANU, N. P. 22. DLRLC
- Între fagi, departe, ciocănitul tăietorilor se aude ritmic ca un neobosit răsuflet al codrului. C. PETRESCU, S. 141. DLRLC
- Peste fagi cu vîrfuri sure A căzut amurgul rece. TOPÎRCEANU, B. 39. DLRLC
- Tînguiosul bucium sună... Pe cînd iese dulcea lună Dintr-o rariște de fag. EMINESCU, O. I 209. DLRLC
- 1.1. Esența lemnului descris mai sus. DLRLC
- Încet se cutremur copacii de fag. EMINESCU, O. IV 156. DLRLC
-
- Cap de fag = om prost. DEXI
-
etimologie:
- fagus DEX '09 DEXI NODEX Șăineanu, ed. VI
fag, fagisubstantiv masculin
- 1. Bacteriofag. MDN '00sinonime: bacteriofag
etimologie:
- phage MDN '00
fagure, fagurisubstantiv masculin
- 1. Strat de ceară format din celule mici hexagonale, produs de albinele lucrătoare, în stup, pentru a-și depune mierea și ouăle. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Bunicul Matei răsare, cu custura în dreapta și c-o bucată de fagure între trei degete ale mînii stîngi. SADOVEANU, O. IV 290. DLRLC
- Un pădurar... un om de treabă, ne-a desfăcut doi faguri și o fetiță bălană ne-a dat să bem apă rece într-un pahar brumat. C. PETRESCU, Î. II 4. DLRLC
- Adevărat că fagure de miere sînt cuvintele bune și dulceața lor e tămăduirea sufletelor. SADOVEANU, F. J. 354. DLRLC
- Văd poeți ce-au scris o limbă ca un fagure de miere. EMINESCU, O. I 31. DLRLC
-
etimologie:
- *favulus DEX '09