FACTORIZÁRE, factorizări, s. f. Acțiunea de a factoriza. – V. factoriza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FACTORIZÁRE s.f. Descompunere în factori a unui număr sau a unei expresii algebrice. [< factor + -iza].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
factorizáre s. f., pl. factorizări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FACTORIZÁ vb. tr. a descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. (< fr. factoriser)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
factorizá vb., ind. prez. 1 sg. factorizéz, 3 sg. și pl. factorizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FACTORIZÁRE (după fr. factorisation) s. f. (MAT.) Operația de trecere de la o mulțime la mulțimea claselor de echivalență, în raport cu o relație de echivalență dată.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink