FACȚIONÁR, -Ă, facționari, -e, adj. De facțiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. factionnaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FACȚIONÁR, -Ă adj. referitor la facțiune, de facțiune; facțional. (< fr. factionnaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

facționár adj. m. (sil. -ți-o-), pl. facționári; f. sg. facționáră, pl. facționáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*facționár m. (lat. factionarius). Soldat în facțiune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink