*fachír m. (fr. faquir, d. ar. fakir, sărac). Ascet musulman din India. – Fachiriĭ trăĭesc din pomană, nu muncesc, n´aŭ casă, și n´aŭ ca îmbrăcăminte de cît [!] o zdreanță de stofă cu care se încing. – Odinioară facîr (turc. fakyr, sărăcie, fakir, fachir).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink