FAȚÁDĂ, fațade, s. f. Fiecare dintre părțile exterioare verticale ale unei clădiri, ale unui monument; spec. partea dinspre stradă sau partea unde se găsește intrarea principală a unei clădiri. ◊ Loc. adj. De fațadă = de formă, pentru a salva aparențele. – Din fr. façade (refăcut după față).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

FAȚÁDĂ ~e f. 1) Parte anterioara a unei clădiri unde se află intrarea principală. 2) Parte exterioară verticală a unei clădiri. ~ laterală. /<fr. façade
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FAȚÁDĂ s.f. Fiecare dintre fețele exterioare ale unei clădiri, ale unui monument etc.; (spec.) fața unui edificiu. ◊ De fațadă = de ochii lumii, de formă. [Cf. fr. façade].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FAȚÁDĂ s. f. fiecare dintre fețele exterioare ale unei clădiri, ale unui monument etc. ♦ de ~ = de ochii lumii, de formă. (< fr. façade)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FAȚÁDĂ s. exterior, față. (~ unei clădiri.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fațádă s. f., g.-d. art. fațádei; pl. fațáde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fațádă f., pl. e (fr. façade, d. it. facciata, după rom. față). Partea principală a uneĭ case, partea unde e intrarea: casă cu doŭă fațade.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink