FĂRMĂTÚRĂ s. f. v. fărâmătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

fărmătúră f., pl. ĭ. Bucățică care cade dintr´o bucată maĭ mare: fărmăturĭ de pîne [!]. – Și sf-: sfărmăturĭ de zid. Și fărămătură, fărîmătură și (vest) fărămitură, firimitură și frimitură.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink