fărâmușă sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 262 / V: ~răm~ / Pl: ~șe / E: fărâmă + -ușă] 1-2 (Înv; șhp) Fărâme (3) (mici).

fărămușă sf vz fărâmușă

FĂRÎMUȘĂ sf. dim. FĂRÎMĂ: coteii și mîțele din fărîmușile mesii stăpînilor se hrănesc CANT..

fărâmușă, fărămuse, s.f. (înv.) fărâmă mică, fărâmea, fărâmică, fărâmice, fărâmiță, sfărâmușă.